Sigle EU
Romsilva
frunza Parcul natural Bucegi - Specii si habitate - Flora

Flora Munţilor Bucegi a constituit cu predilecţie un punct de atracţie pentru botanişti ori de câte ori au ajuns în acest colţ al naturii fie ca turişti, fie cu preocupări stricte de cercetare. Pentru istoricul cercetărilor amintim contribuţiile aduse de U. Hoffman în domeniul botanic înca din anul 1864. Odata cu trecerea timpului tot mai numeroase sunt datele floristice care îşi găsesc loc în literatura de specialitate. Cu pregnanţă deosebită apar lucrările lui Al. Beldie din anii 1940, 1967, 1972, privitoare la flora şi vegetaţia Munţilor Bucegi, ca şi cele ale lui Tr. Stefureac asupra briofitelor sau ale colectivului condus de D. Puşcaru ce abordează problema paşunilor alpine. De asemenea, studiile realizate de Academia Romană prin Institutul de Biologie Bucureşti au contribuit semnificativ la îmbogaţirea bazei de date privind biodiversitatea Muntilor Bucegi.

Diversitatea formelor de relief, structura geologică, altitudinea ce se ridică la peste 2500 metri, oferă condiţii deosebit de variate ce au permis instalarea unei flore pe cât de bogată, pe atât de variată, cuprinzând toate grupele mari de plante.

Specii: Floarea-reginei sau floarea-de-colt, albumita,flocosele (Leontopodium alpinum Cass.)

Habitat caracteristic: R3601 Pajisti sud-est carpatice de rogoz pitic (Kobresia myosuroides) si Oxytropis carpatica

Habitat specific: pajisti sud est carpatice de rogoz pitic -creste în munti calcarosi, în pajisti de pe versanti abrupti si însoriti sau pe stâncării. Face parte din Lista rosie a Plantelor Superioare din Romania, endemit, taxon periclitat, in pericol de extinctie, fiind declarată monument al naturii din 1933

Raspandire: Muntii Bucegi (Lãptici, Piatra Arsã, Cocora, vârfurile Baba Mare, Caraiman, Costila, Morarul, Bucsoiu, Omu, Obârsia, Bãtrâna)

Descriere: Planta este o adevarata minune a naturii. Are in pamant un rizom cilindric, acoperit cu resturi de frunze negre-brune. La suprafata pamantului formeaza o rozeta de frunze, din mijlocul carora se ridica o tulpina scurta de 5 - 20 cm, uneori de 30 cm, ce poarta o inflorescenta numita Calatidiu, de forma unui disc, in care sunt grupate, in mod normal, florile. Inflorescenta este imbracata la varf cu frunze paroase, unele mai mari, altele mai mici, luand forma de stea. Intreaga planta este acoperita cu peri catifelati, argintii, conferindu-i o nota aparte de gingasie si frumusete. Infloreste in iulie - august. Tendinta excursionistilor de a o recolta a facut ca existenta florii de colt sa fie pusa in pericol, ca urmare a fost declarata monument al naturii si este ocrotita prin lege.

Specii: Rododendronul – Rhododendron myrtifolium

Habitat caracteristic: Natura 2000 - 4060 corespondent R3104 Tufărişuri sud-est carpatice de smirdar (Rhododendronmyrtifolium) cu afin (Vaccinium myrtillus).

Habitat specific: Staţiuni locuri stâncoase şi înierbate din etajul subalpin şi alpin. Formează adesea tufărişuri întinse.Este asociat cu jneapănul în etajul subalpin.

Raspandire:

Descriere: Arbust înalt până la 50 cm, cu ramuri lungi, puţin ramificate.Lujerii tineri sunt acoperiţi cu glande solzoase ruginii. Frunzele sunt alterne, îngrămădite spre vârful lujerilor, persistente, tari, pieloase, eliptice, ovat (în forma unui ou) eliptice sau alungit eliptice, de 1-2(3) cm lungime şi 5-12 mm lăţime, la bază cuneat (cu baza laţită, mai lung decât lat, şi lent ascuţit înspre vârf) îngustate, cu margini întregi şi revolute (însucite în afară), glabre (nepăroase), pe dos cu glande solzoase ruginii. Flori roşii purpurii sau roz aprins, rar albe, aşezate câte 6-10 în raceme umbeliforme terminale. Fruct de 5-7 mm lungime, dehiscent prin 5 valve, cu numeroase seminţe lungi de 1 mm. Înfloreşte în iunie-iulie, dar prezintă de multe ori şi o înflorire târzie în septembrie octombrie.

Specii: Sângele voinicului - musucel (Nigritella rubra)

Habitat caracteristic: Habitatul 6230* - R 3609 Pajisti sud-est carpatice de tãpoticã (Nardus stricta) si Viola declinata, R -3608 Pajisti sud-est carpatice de Scorzonera rosea si Festuca nigrescens

Habitat specific: Este destul de rara si este localizata in locuri ierboase, insorite, mai ales in pajistile si pe branele nepasunate.

Raspandire: Raspandire in Bucegi: Coltii Obarsiei, Jepi, Caraiman, Horoabe, Bucsoiu, Coltii Morarului, Strunga. Raspandire in tara: Carpatii Orientali si Meridionali

Descriere: Este o planta din familia Orchidaceae, cu tulpina dreapta, inalta de 8 - 15 cm, cu numeroase frunze inguste, indreptate in sus. Florile, foarte mici si numeroase, sunt stranse la varful tulpinii intr-un ghem oval, de culoare rosie - purpurie intunecata, care raspandesc un puternic si foarte placut parfum de vanilie. Radacina este formata din doua umflaturi carnoase (tubercule), spintecate. Infloreste in iunie - august Este o planta monument al naturii si este ocrotita prin lege. O cunoscută legendă populară spune ca un voinic se lupta cu un balaur fioros. În timpul luptei, «O picătură din sângele voinicului ce lupta cu balaurul-cu-şapte-capete a căzut pe o floare fără de culoare. De atunci floarea a devenit purpurie...» Aşa au imaginat oamenii naşterea acestor gingaşe flori, întâlnite prin pajiştile alpine, pe coastele abrupte şi acoperite cu iarbă, ori printre stâncării însorite.

Specii: Iedera Alba - Daphne blagayana

Habitat caracteristic: Habitatul 8210- R 6202- Comunitati sud est carpatice pe stanci calcaroase cu Artemisia eriantha si Gypsophila petraea

Habitat specific: Vegeteaza in luminisurile unor paduri de foioase sau conifere, pe povarnisuri pietroase si pe branele stancoase din regiunea montana si subalpina

Raspandire: Bucegi- Zona Sf. Ana, Abruptul Prahovean In Romania - muntii Ciucas, Bihor, Mehedinti si Cozia

Descriere: Specie de arbust târâtor sau agăţător, cu frunze verzi strălucitoare si cu flori mici, galbene-verzui, adesea cultivat ca planta decorativa (Hedera helix).Iedera alba = arbust cu tulpina întinsa pe pamânt, cu frunze pieloase si cu flori albe-galbui, aglomerate în capitule (Daphne blagayana) IEDERA ALBA - DAPHNE BLAGAYANAPlanta este un arbust pitic cu inaltimea de 15 - 35 cm. Tulpinile sunt taratoare sau erecte, ramurile au frunze numai in varf. Frunzele sunt alungit – eliptice sau ovate, stralucitoare. Florile sunt adunate intr-o inflorescenta (capitul) de marimea unui pumn si sunt de culoare alba - galbuie. Infloreste in aprilie-mai. Popular i se mai spune: blagaiana, floare de Sf. Ana, ghiocei de Postavar. Este o planta monument al naturii si este ocrotita prin lege.

Specii: Ghintura galbena - Gentiana lutea

Habitat caracteristic: Habitatul 6520 – Pajisti sud est carpatice de Trisetum flavescens si Alchemilla vulgaris

Habitat specific: in Romanaia din zonele de campie, pana la cele subalpine, la marginea padurilor.Vegeteaza in pajistile alpine, pe soluri bogate in humus, preferand pantele insorite si destul de umede.

Raspandire: In Bucegi: Poiana stanii, Horoabele. In Romania: muntii Ciucas, Barsei, Bucegi, Fagaras, Retezat, Rodnei, Maramures, Bihor, Oas - Gutai.

Descriere: Este o planta perena cu o longevitate de cca.80 de ani. Are in pamant o radacina pivotanta, destul de lunga si de groasa. Rizomul este foarte scurt. Tulpina creste din rizom in fiecare an si este cilindrica, neramificata, goala in interior si inalta pana la 140 cm. Frunzele sunt oval-alipite, lungi de 30 cm, late de 15 cm, cu 5 - 7 nervuri proeminente. Pe tulpina sunt dispuse opus. Primele frunze din partea inferioara a tulpinii sunt petiolate, restul nu au petiol si se prind de tulpina printr-o teaca scurta. Florile sunt mari, de culoare galbena, asezate la subsuoara frunzelor, unde formeaza inflorescente numite cime corimbiforme. Fructul este o capsula, semintele sunt lat - aripate pe margine. Infloreste din iunie pana in august. Poate fi folosita in scopuri medicale in cazuri de convalescenta, anorexie, viermi intestinali. Popular i se mai spune abrameasca, cahincea, fierea pamantului, ghimbere de munte, strigoaie, ochincea. Este o planta monument al naturii si este ocrotita prin lege.

Specii: Jneapănul – Pinus mugo

Habitat caracteristic: 4070* habitat prioritar Tufişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron hirsutum (Mugo-Rhododendretum hirsuti);

Habitat specific: Natura 2000 corespondent - R 3105 Tufărişuri sud-est carpatice de jneapan (Pinus mugo) cu smirdar (Rhododendron myrtifolium) JNEAPANUL (Pinus mugo): Specie protejata de interes comunitar JNEAPANUL- specie relictara din era glaciatiunilor PINUS - (latina)-pin; MUGO - numele plantei in Alpi, unde se gaseste sub forma arborescenta;

Raspandire: Jnepenisurile sunt dominante in Masivul Bucegi in etajul subalpin, incepand de la limita superioara a padurii, aflata la 1500-1600 m, pana spre altitudinea de 2200 de metri, intererand cu pajistile alpine in formatiuni valoaroase sub aspect peisajer dar si antierozional. Tufarisurile devin compacte odata cu cresterea altitudinii fiind constituite predominant din jneapan si din exemplare izolate de zambru (Pinus cembra), scorus (Sorbus aucuparia), molid (Picea abies) si larice (Larix decidua). Jnepenisurile se gasesc in zone unde stratul de zapada este prezent 120-160 zile pe an, perioada de vegetatie fiind de 5-6 luni avand astfel o crestere lenta si o longevitate de cca. 300-350 de ani.

Descriere: STRUCTURA HABITATULUI: Sub umbra jnepenisurilor de pe platou flora erbacee este saraca, intalnindu-se urmatoarele specii : ghintura galbena (Gentiana lutea), Luzula sylvatica, macrisul iepurelui (Oxalis acetosella), Soldanella hungarica, afin (Vaccinium myrtillus), smardar ( rhododendron kotschyi). CARACTERE DE RECUNOASTERE: -Jneapanul este un arbust cu inaltimi ce pot ajunge la 3 m, avand numeroase tulpini scunde ramificate la baza iar varfurile ramurilor sunt indreptate in sus. -Conurile sunt brune-inchis, de 2-5 cm, cu consistenta lemnoasa. -Acele au intre 3-7 cm, de culoare verde deschis, cate 2 in teaca, ingramadite si incovoiate spre varful lujerului, persistente pana la 5 ani. ROL: Asigura stabilitatea habitatelor din zona subalpina datorita rezistentei mari la viscol si vanturi puternice si de asemenea impotriva avalanselor datorita tulpinilor ce se caracterizeaza printr-o elasticitate ridicata.Rolul antierozional, inclusiv alunecarile de teren se datoreaza radacinilor ramificate pe suprafete mari. In Parcul Natural Bucegi (32 497 ha) suprafata acoperita integral cu jneapan este de 208 ha, habitat in totalitate protejat si monitorizat. De asemenea exemplare izolate sau mici grupuri sunt intalnite si in celelalte habitate specifice etajului subalpin.

Specii: Zâmbrul - Pinus cembra

Habitat caracteristic:

Habitat specific:

Raspandire: Arbore conifer intalnit la limita altitudinala superioara a padurii in arborete de amestec cu molid si larice.Sporadic ii este semnalata prezenta si in amestecurile cu jneapan, ienupar si scorus. Arealul general al zâmbrului este exclusiv european, fiind caracteristic etajului subalpin al Alpilor şi Carpaţilor.In Romania este intalnit in muntii cu fenomene glaciare: Bucegi, Rodna, Calimani,Retezat, Fagaras.

Descriere: CARACTERE DE RECUNOASTERE: -arbore de pana la 25 de m, cu tulpina conica, scoarta verde cenusie in tinerete, formand un ritidom timpuriu brazdat longitudinal, brun-cenusiu. -acele-cate 5 in teaca ingrămădite la vârful lujerilor, de 5-10 cm lungime, verzi intunecate, persistente intre 3-5 ani. -conurile sunt brune, de 5-8 cm lungime. STRUCTURA HABITATULUI Zambrul nu formeaza arborete compacte in Bucegi si poate fi identificat doar in grupe mici, maxim 10 exemplare, sau exemplare solitare. ROL Rol antierozional prin asigurarea unei protectii deosebite a limitei superior altitudinala a arboretelor de molid pure sau molid in amestec; In Bucegi exemplarele identificate sunt strict protejate si nu au dimensiuni remarcabile. In trecut, datorita lemnului sau valoros, a fost folosit pentru confectionarea de obiecte pentru uz casnic si obiecte artizanale. Semintele sale de mari dimenisuni asigura un aport nutritiv bine venit pentru gaita de munte si diferite specii de mamifere mici. Prin coroana conic-ovala, deasa de culoare verde inchis, este usor de recunoscut si asigura o pata de culoare, cel putin in perioada de iarna, cand restul vegetatiei este acoperita de zapada.

Specii: TISA - Taxus baccata - specie protejata de interes comunitar

Habitat caracteristic:

Habitat specific:

Raspandire: Arbore sau arbust intalnit sporadic in zona montana, in regiuni cu relief accidentat, pe pante abupte, stancarii, grohotisuri. Pe teritoriul Parcului Natural Bucegi mai pot fi intalnite doar exemplare izolate de tisa. Aceasta specie a fost aproape exterminata deoarece ciobanii au taiat puietii de tisa pentru a-si proteja animalele care atrase de aril se hraneau si cu frunzele otravitoare.

Descriere: STRUCTURA HABITATULUI: Numarul mic de exemplare, cat si conditiile deosebit de vitrege pe care vegeteaza nu ii permit acestei specii sa formeze un habitat propriu, aceasta fiind intalnita sporadic. CARACTERE DE RECUNOASTERE: -tulpina inalta de 10-15 m, cu scoarta subtire cenusiu-roscata; -coroana ovoid-conica, dezvoltata pana aproape de sol, cu cetina deasa; -acele de 2-3 cm cu varful ascutit, lucioase la suprafata si mate pe dedesubt; -samanta acoperita cu un aril (invelis carnos) rosu, caracteristic formelor primite a coniferelor, conurile fiind inlocuite cu fructe carnoase; -Coaja, acele si semintele sunt TOXICE! Este cea ma longeviva specie din Europa, putand trai peste 1000 de ani, estimarea exacta a varstei fiind foarte dificila, intrucat este specie foarte incet crescatoare inregistrand o crestere de aprox. 30 de cm in 10 ani. ROL: Datorita numarului foarte mic de exemplare, aceasta specie poate avea doar un mic rol peisajer datorita cetinii de culoare verde inchis lucios si pentru o perioada scurta din an, a prezentei arilului de culoare rosie. Are in schimb un rol stiintific deosebit asigurand informatii asupra zestrei genetice a speciilor vegetale din aria protejata. Numarul mic de exemplare se datoreaza si folosirii lemnului, in trecut, in exces pentru realizarea de obiecte de uz casnic, constructii, arcuri si sageti. Din acele tisei se extrage “taxina” o substanta folosita in scop medicinal. In secolul al XIV-lea, calugarul Nicodim a construit intreaga biserica din Tismana folosind un singur arbore de tisa. Tisa a fost declarata monument al naturii, iar in Parcul Natural Bucegi fiecare exemplar din acesta specie este monitorizat de catre personalul ariei protejate.

Romsilva