Guvernul României

 
Hotărâre nr. 230/2003

din 04/03/2003
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 190 din 26/03/2003

privind delimitarea rezervaţiilor biosferei, parcurilor naţionale şi parcurilor naturale şi constituirea administraţiilor acestora


 

    În temeiul art. 107 din Constituţie, al art. 13, 17 şi 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 462/2001,

    Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

   Art. 1. - (1) Rezervaţiile biosferei, parcurile naţionale şi parcurile naturale se delimitează conform anexei nr. 1.
   (2) Anexa nr. 1 constituie bază pentru realizarea cadastrului de specialitate al ariilor naturale protejate, secţiunea rezervaţii ale biosferei, parcuri naţionale şi parcuri naturale.
   (3) Rezervaţiile biosferei, parcurile naţionale şi parcurile naturale se clasifică în categoriile corespunzătoare statutului de protecţie şi au următoarele denumiri şi desemnări internaţionale:
   a) Rezervaţia Biosferei Delta Dunării deţine triplu statut de protecţie internaţional: Rezervaţie a Biosferei, desemnată internaţional de Comitetul UNESCO "Omul şi Biosfera", Zonă Umedă de Importanţă Internaţională, desemnată de Secretariatul Convenţiei Ramsar, şi Sit al Patrimoniului Natural Universal, recunoscut de UNESCO;
   b) Parcul Naţional Domogled - Valea Cernei;
   c) Parcul Naţional Retezat, desemnat internaţional ca Rezervaţie a Biosferei de către Comitetul UNESCO "Omul şi Biosfera";
   d) Parcul Natural Porţile de Fier;
   e) Parcul Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa;
   f) Parcul Natural Apuseni;
   g) Parcul Naţional Munţii Rodnei, desemnat internaţional ca Rezervaţie a Biosferei de către Comitetul UNESCO "Omul şi Biosfera";
   h) Parcul Natural Bucegi;
   i) Parcul Naţional Cheile Bicazului - Hăşmaş;
   j) Parcul Naţional Ceahlău;
   k) Parcul Naţional Călimani;
   l) Parcul Naţional Cozia;
   m) Parcul Naţional Piatra Craiului;
   n) Parcul Natural Grădiştea Muncelului - Cioclovina;
   o) Parcul Naţional Semenic - Cheile Caraşului;
   p) Parcul Naţional Munţii Măcinului;
   r) Parcul Natural Balta Mică a Brăilei, desemnat ca Zonă Umedă de Importanţă Internaţională de către Secretariatul Convenţiei Ramsar;
   s) Parcul Natural Vânători-Neamţ.
   Art. 2. - Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, în colaborare cu autoritatea publică centrală pentru silvicultură, va stabili, cu avizul Academiei Române, zonarea interioară a parcurilor naţionale şi a parcurilor naturale din punct de vedere al necesităţii de conservare a diversităţii biologice, prin ordin comun al miniştrilor, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri.
   Art. 3. - Toate suprafeţele ocupate de vegetaţie forestieră, aflate în interiorul rezervaţiilor biosferei, parcurilor naţionale sau parcurilor naturale, vor fi încadrate de către autoritatea publică centrală pentru silvicultură, în baza avizului Academiei Române, în categoriile funcţionale corespunzător zonării interioare.
   Art. 4. - Autoritatea publică centrală pentru silvicultură, în colaborare cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi cu Academia Română, va elabora norme de amenajare a pădurilor, a fondului cinegetic şi salmonicol, în conformitate cu categoriile de management şi cu obiectivele de conservare a biodiversităţii, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri.
   Art. 5. - Autoritatea publică centrală pentru agricultură, în colaborare cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi cu Academia Română, va elabora norme de gospodărire a pajiştilor, în conformitate cu categoriile de management şi cu obiectivele de conservare a biodiversităţii, cu capacitatea productivă şi de suport a pajiştilor, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri.
   Art. 6. - Autoritatea publică centrală pentru turism, în colaborare cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, autoritatea publică centrală pentru silvicultură şi cu Academia Română, va elabora strategia privind dezvoltarea ecoturismului în rezervaţiile biosferei, parcurile naţionale şi parcurile naturale, în conformitate cu principiile de conservare a biodiversităţii şi de utilizare durabilă a resurselor naturale.
   Art. 7. - Autoritatea publică centrală pentru transport va lua măsuri în vederea dezvoltării ecoturismului, prin amplasarea de indicatoare rutiere pe drumurile naţionale pentru semnalizarea adecvată a rutelor către rezervaţiile biosferei, parcurile naţionale şi parcurile naturale, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri.
   Art. 8. - (1) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului va asigura, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri, structuri de administrare pentru toate rezervaţiile biosferei, parcurile naţionale şi parcurile naturale.
   (2) Structurile de administrare prevăzute la alin. (1) se asigură:
   a) în subordinea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în limita bugetului alocat şi a numărului de personal aprobat conform cerinţelor anexei nr. 2; sau
   b) în coordonarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, pe bază de contract încheiat cu persoane juridice care probează capacitatea tehnică, ştiinţifică, administrativă şi financiară necesară, care asigură personalul prevăzut în anexa nr. 2.
   (3) Structurile care asigură administrarea ariei naturale protejate pe bază de contract sunt obligate să întocmească şi să revizuiască periodic regulamentul şi planul de management al acesteia.
   (4) Deţinătorul majoritar de teren din cuprinsul unei rezervaţii a biosferei, unui parc naţional sau parc natural are dreptul să i se încredinţeze administrarea acesteia, dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (2).
   (5) Durata minimă de timp pentru care se încheie contractele menţionate la alin. (2) este de 10 ani.
   (6) Structurile de administrare ale rezervaţiilor biosferei, parcurilor naţionale şi parcurilor naturale vor urmări aplicarea regulamentului şi a planului de management de către toţi deţinătorii şi administratorii de bunuri şi terenuri aflate în cuprinsul rezervaţiilor biosferei, parcurilor naţionale şi parcurilor naturale, care vor administra în continuare bunurile aflate în proprietate sau încredinţate, cu respectarea legislaţiei în vigoare şi a reglementărilor specifice ariei protejate.
   (7) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului va susţine, în limita bugetului alocat, atât activităţile structurilor aflate în subordinea sa, cât şi realizarea unora dintre activităţile cuprinse în planurile de management ale ariilor naturale protejate încredinţate structurilor aflate în coordonare, în baza proiectelor aprobate.
   Art. 9. - (1) Limitele parcurilor naţionale şi ale parcurilor naturale vor fi materializate în teren prin aplicarea, în termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri, a semnelor distinctive, stabilite anterior şi utilizate de Comisia Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române, respectiv un pătrat roşu având laturile între 10 şi 15 centimetri, înconjurat de o bandă albă având lăţimea între 2 şi 4 centimetri, aplicat la distanţe între 50 şi 200 metri de către administraţiile parcurilor naţionale şi ale parcurilor naturale.
   (2) Limitele rezervaţiilor biosferei, parcurilor naţionale şi parcurilor naturale, în format digital, ca vectori cu referinţă geografică, se pun la dispoziţie de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului tuturor instituţiilor şi persoanelor interesate, prin intermediul paginii de Internet, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri.
   Art. 10. - Autorităţile administraţiei publice locale vor asigura evidenţierea limitelor rezervaţiilor biosferei, parcurilor naţionale şi parcurilor naturale, ale căror elemente de identificare sunt prevăzute în anexa nr. 1, în planurile de amenajare a teritoriului şi de urbanism, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri.
   Art. 11. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

    PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
   
                                          Contrasemnează:
───────────────
p. Ministrul apelor şi protecţiei mediului,
Florin Stadiu,
secretar de stat
p. Ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor,
Petre Daea,
secretar de stat
Ministrul administraţiei publice,
Octav Cozmâncă
Ministrul lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei,
Miron Tudor Mitrea
p. Ministrul finanţelor publice,
Gheorghe Gherghina,
secretar de stat
Preşedintele Academiei Române,
Eugen Simion
    Bucureşti, 4 martie 2003.
    Nr. 230.

   ANEXA Nr. 1

    HĂRŢILE ŞI DESCRIERILE LIMITELOR REZERVAŢIILOR BIOSFEREI,
PARCURILOR NAŢIONALE ŞI PARCURILOR NATURALE

    Cuprins:
   I. Harta rezervaţiilor biosferei, parcurilor naţionale şi parcurilor naturale
   II. Lista abrevierilor şi semnele convenţionale utilizate
   III. Hărţile rezervaţiilor biosferei, parcurilor naţionale şi parcurilor naturale şi descrierile limitelor pentru:
   a) Rezervaţia Biosferei Delta Dunării;
   b) Parcul Naţional Domogled - Valea Cernei;
   c) Parcul Naţional Retezat;
   d) Parcul Natural Porţile de Fier;
   e) Parcul Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa;
   f) Parcul Natural Apuseni;
   g) Parcul Naţional Munţii Rodnei;
   h) Parcul Natural Bucegi;
   i) Parcul Naţional Cheile Bicazului - Hăşmaş;
   j) Parcul Naţional Ceahlău;
   k) Parcul Naţional Călimani;
   l) Parcul Naţional Cozia;
   m) Parcul Naţional Piatra Craiului;
   n) Parcul Natural Grădiştea Muncelului - Cioclovina;
   o) Parcul Naţional Semenic - Cheile Caraşului;
   p) Parcul Naţional Munţii Măcinului;
   r) Parcul Natural Balta Mică a Brăilei;
   s) Parcul Natural Vânători-Neamţ.

   

Harta

rezervaţiilor biosferei, parcurilor naţionale şi parcurilor naturale

    LISTA ABREVIERILOR
   
b.h.   = bazin hidrografic;  og.     = ogaş;
cab. = cabană; OS = ocolul silvic;
Cl. = culme; Pc. = picior;
Confl. = confluenţă; P-na = poiana;
Cr. = cracul; pr. = pârâu;
D. = deal, dealul; r. = râu;
Izv. = izvor; rez. = rezervor;
JUD. = judeţul; UP = unitate de producţie;
km = kilometru; V. = valea;
m = metri; Vf. = vârful;
M. = munte; [XII.5] = codul cadastral al bazinului hidrografic.
   

SEMNE CONVENŢIONALE

    Denumirile geografice, cotele şi elementele cartografice utilizate au fost preluate din foile hărţii topografice scara 1:25.000, ediţia a II-a, Direcţia Topografică Militară, Atlasul Cadastrului Apelor din România (1992) şi Hărţile arboretelor, scara 1:10.000 şi/sau 1:20.000 din Amenajamentele silvice.

    REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII

    Rezervaţia Biosferei Delta Dunării deţine triplu statut de protecţie şi anume: Rezervaţie a Biosferei desemnată internaţional de Comitetul MAB UNESCO, Zonă Umedă de Importanţă Internaţională desemnată de Secretariatul Convenţiei Ramsar şi Sit Natural al Patrimoniului Natural Universal recunoscut de către UNESCO. Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării i s-a atribuit şi Diploma Europeană de către Consiliul Europei.
    Limita nordică. Limita de nord începe de la Cotul Pisicii urmărind până la graniţa cu Republica Moldova malul stâng al Dunării la cota maximă de inundaţie, de unde se continuă iniţial pe graniţa cu Republica Moldova şi apoi cu Ucraina.
    Limita estică. Limita de est începe de la vărsarea braţului Chilia în Marea Neagră pe graniţa cu Ucraina şi cuprinde apele maritime interioare şi marea teritorială, până la izobata de 20 m inclusiv, până la Capul Midia, punctul extrem sudic al rezervaţiei.
    Limita vestică (continentală). Limita începe din amunte de localitatea Grindu din borna B1 situată pe taluzul exterior al digului de apărare Grindu - Isaccea şi urmăreşte limita zonei palustre stabilită la piciorul exterior al digului de contur al incintei îndiguite Grindu - Isaccea corespunzătoare malului drept al fluviului Dunărea de la Cotul Pisicii până în amunte de oraşul Isaccea la borna B13, trecând prin bornele cadastrale B2-B13. Din avalul localităţii Isaccea, din borna B15 până la Tulcea, limita continentală a rezervaţiei este stabilită la baza Podişului Dobrogean şi este constituită din linia de contact a acestuia cu zonele inundabile la nivelele maxime, trecând prin bornele cadastrale B16-B24. În zona municipiului Tulcea, de la borna B25 situată amunte de portul mineralier până în aval de platforma unităţilor de industrie alimentară, la borna B27, limita continentală a rezervaţiei o reprezintă malul drept al fluviului Dunărea, trecând prin borna cadastrală B26. Din aval de platforma de industrie alimentară a municipiului Tulcea, din borna B27, limita rezervaţiei ocoleşte oraşul, urmărind baza Podişului Dobrogean (incluzând incinta Tulcea - Nufăru), trecând prin borna B28 până la borna B29 situată amunte de localitatea Nufăru, unde limita rezervaţiei o reprezintă malul braţului Sf. Gheorghe până în aval de localitatea Nufaru, la borna B30. În continuare, limita rezervaţiei este reprezentată de baza Podişului Dobrogean incluzând incinta Nufăru - Victoria şi trecând prin borna B31 aflată în imediata vecinătate a localităţii Victoria, iar în zona localităţii Băltenii de Sus limita este reprezentată de malul drept al braţului Sf. Gheorghe, ocolind localitatea prin borna B32. Limita continuă prin borna B33 pe la baza Podişului Dobrogean incluzând incinta Beştepe - Mahmudia până la borna 34 situată amunte de localitatea Mahmudia, de unde limita este reprezentată de malul drept al braţului Sf. Gheorghe. Din avalul localităţii Mahmudia limita rezervaţiei este reprezentată de baza podişului Dobrogean, trecând prin borna B35 şi incluzând amenajarea agricolă Mahmudia - Murighiol cu drumul de acces la fermele zootehnice Ghiolul Pietrei, unde se află borna B36. Din acest punct limita rezervaţiei este constituită de un drum de exploatare pe direcţia nord-sud trecând prin punctul numit "Movila Duna", până la drumul judeţean Tulcea - Murighiol, incluzând lacul Sărătura pentru a ajunge la limita nord-vestică a localităţii Murighiol, la borna B37 după care limita rezervaţiei o reprezintă limita nordică a intravilanului satului Murighiol până la borna B38 şi în continuare baza Podişului Dobrogean până în localitatea Dunavăţu de Sus pe care o ocoleşte trecând prin borna B39. Limita rezervaţiei urmăreşte în continuare limita dintre zona umedă şi horst îndreptându-se spre sud şi ocolind localitatea Dunavăţul de Jos prin bornele B40 şi B41. De aici limita se îndreaptă spre est, fiind reprezentată de baza Podişului Dobrogean şi trecând prin bornele B42, B43, B44, până la intersecţia acesteia cu Canalul Fundea (B45). Din punctul de intersecţie al limitei rezervaţiei cu canalul Fundea, aceasta este reprezentată de baza podişului Dobrogean, RBDD incluzând amenajarea piscicolă Sarinasuf, trecând prin bornele B46-B49 şi amenajarea piscicolă Iazurile, trecând prin bornele B50-B59 până la nord de localitatea Sarichioi. Din acest punct, limita rezervaţiei este reprezentată de malul de vest al lacului Razim trecând prin bornele B64-B67 până la punctul numit "La Monument" (B68) după care pe direcţia nord-vest urmăreşte limita estică a lacului Babadag şi prin vestul localităţii Zebil până la intersecţia cu drumul judeţean Tulcea-Zebil pe care îl traversează, şi include amenajarea piscicolă Tauc, trecând prin bornele B71-B74 şi amenajarea piscicolă Topraichioi, trecând prin bornele B76-B78, după care urmăreşte limita vestică a Lacului Babadag la baza podişului Dobrogean, până la nord de localitatea Enisala pe care o ocoleşte prin partea de nord, trecând prin bornele B79-B93. Din acest punct, limita rezervaţiei este reprezentată de intersecţia podişului Dobrogean cu malul de vest al lacului Razim până la Capul Doloşman, incluzând amenajarea piscicolă 6 Martie trecând prin bornele B91-B93 şi zona cu protecţie integrală Capul Doloşman. De la Capul Doloşman limita rezervaţiei se deplasează spre sud-vest, la baza Podişului Dobrogean incluzând amenajarea piscicolă Lunca trecând prin bornele B94-B97. Din sudul localităţii Lunca (B98) limita rezervaţiei este reprezentată spre vest, sud şi sud-est de malul dinspre podiş a lacurilor Ceamurlia, Goloviţa şi Zmeica trecând prin bornele B100-B106 incluzând zonele depresionare cu vegetaţie palustră, până în punctul numit "La Stânca" (B107) de unde limita rezervaţiei traversează baza grindului Lupilor, urmărind spre vest şi apoi spre sud lacul Sinoie până în punctul "Movilele Dese" (B111). Din acest punct, limita rezervaţiei este direcţionată spre vest şi sud pe malul lacului Istria, traversează drumul judeţean Istria - Istria Cetate în zona de legătură a lacului Istria cu lacul Nuntaşi mergând apoi pe direcţia vest, sud şi sud-est pe malul lacurilor Nuntaşi şi Tuzla până la pădurea din nordul localităţii Vadu pe care o ocoleşte prin nord-est trecând prin bornele B112-B121. În continuare, limita Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării ocoleşte localitatea Vadu prin est şi apoi se orientează pe o direcţie constant sudică la baza podişului Dobrogean cu zonele umede, incluzând Balta Mare şi Balta de Mijloc, până la Capul Midia, punctul extrem sudic al rezervaţiei, în care se găseşte borna B124.

    PARCUL NAŢIONAL DOMOGLED - VALEA CERNEI

    Limita nordică, începe în Vârful Paltina (2149,1 m) şi merge spre vest pe culmea munţilor Godeanu prin vârfurile Galbena (2161 m), Micuşa (2179,6 m) şi Bulzului (2254,4 m), interfluviul ce formează limita nordică a bazinului Cernei [VI-2].
    Limita vestică, continuă pe acelaşi interfluviu spre Vf. Godeanu (2229 m), apoi prin Culmea Drăguţului până în Vf. Olanelor (1989,9 m). De aici trece pe interfluviul vestic al bazinului Cernei, prin Culmea Matichii, Vf. Dobrii (1928,4 m), mergând pe culmea principală a Munţilor Cernei prin Vârfurile Babei (1825 m), Boldoveni (1799,5 m), Vlaşcu Mic (1734 m) şi Zglivar (1708 m). De aici merge spre vest pe Custura Pârşului, prin borna 180 din UP V Mehadia - O.S. Belareca şi Vf. Pogara (1360,2 m), de unde coboară pe Dosu Frăsincea în Ogaşul lui Mihai, mergând pe acesta până la borna 195, de aici urmând limita fondului forestier prin bornele 196, 214, 217, 240. Ajunge în Valea Topla la borna 242, de unde urcă spre Vârfu Suliţa până în borna 239. În continuare merge spre sud-est pe culme până în borna 247, iar de aici spre sud pe lizieră, trece peste Valea Vârtopu prin borna 246 din UP V Mehadia - O.S. Belareca, iar de aici urcă pe culme până în Vf. Arjana (1511,4 m) din culmea Munţilor Cernei. Limita se continuă pe Culmea principală a Mt. Cernei, prin Poiana Lungă, Vf. Ciclovete (1129,5 m), Poiana Ciclovete (1142,6 m) şi Culmea Mare (927,6 m) până în borna 45 din UP III Băile Herculane - O.S. Băile Herculane. De aici iar face un ocol pe versantul vestic, prin borna 415 din UP V Mehadia - O.S. Belareca, mergând pe limita fondului forestier prin bornele 416, 431, 439, până la borna 444 din acelaşi UP V Mehadia - O.S. Belareca, din apropierea confluenţei Cernei cu Belareca [VI-2.12].
    Limita sudică, porneşte de la borna 444 din UP V Mehadia - O.S. Belareca, merge spre nord pe limita fondului forestier de la marginile localităţilor Pecinişca şi Băile Herculane, prin bornele 4, 8, 18 din UP III Băile Herculane - O.S. Băile Herculane până la borna 31, aflată în apropierea podului peste valea Cernei, de aici întorcându-se pe malul drept al râului Cerna, până la intrarea acestuia prin staţiunea Băile Herculane, de unde urcă pe liziera pădurii până în drumul naţional DN 6A, pe care îl urmează până în apropiere de intersecţia acestuia cu DN 6, de unde urcă pe dealul Ştoghirului (469 m), şi continuă pe Cracu Făsii şi Culmea Padeşu prin Vârfurile Padeşu (709 m) şi Creasta Cocoşului (917 m).
    Limita estică, continuă din Creasta Cocoşului intrând în culmea principală a Munţilor Mehedinţi pe la est de Masivul Domogled, Cloţul Pietrii (1227,9 m), Culmile Cârligelor, Piatra Coşuştei, Culmea şi Vf. Pietrele Albe (1335,3 m), Poiana şi Culmea Beletina, Culmea Obârşia până în Vf. Poiana Mică (1179,2 m). Se continuă pe Pârâul Capra [VII-1.36.2.1] şi apoi pe Motru Sec [VII-1.36.2] până la limita localităţii Motru Sec, limită pe care o urmează până la confluenţa văii Târnicioara cu Motru Sec. De aici urcă pe valea Târnicioara până în şaua dintre Cornetu Muşteica şi Dealul Măgura, de aici intrând pe limita fondului forestier de pe versantul estic al Cornetului Muşteica, pe care o urmează până în borna 837 din UP II Motru Mare. Din acest punct limita merge pe malul stâng al văii Motrului, până la borna 14, unde trece pe limita fondului forestier, prin bornele 20 şi 28 până la borna 25, trecând înapoi pe malul stâng al văii Motrului, până la borna 39 unde din nou trece pe limita fondului forestier, ocolind Lacul Valea Mare prin bornele 47 şi 54, până la borna 76 din UP II Motru Mare - O.S. Padeş. De aici continuă pe malul stâng al Motrului până la confluenţa cu Valea Mileanului, pe care urcă până sub Vf. Mileanul (1063,7 m), intrând pe culmea Dealului Alunu (1150,1 m). De aici urmează linia culmilor Turcineasa (1518,2 m), Şarba (1742,5 m), Şerbota şi Soarbele până în Vârful Paltina (2149,1 m).

    PARCUL NAŢIONAL RETEZAT

    Parcul Naţional Retezat este desemnat internaţional de către Comitetul MAB UNESCO ca Rezervaţie a Biosferei.
    Limita nordică. Porneşte din valea Râului Mare [IV-1.117.14], amunte de Casa Verde, pe limita fondului forestier (borna silvică 4 UP VI, OS Retezat), până în borna silvică 1 UP V, OS Retezat, apoi urcă prin pădure pe culmea secundară Muchia Picuiului, în Vf. Pecuiu (1827,3 m) şi se continuă spre SV până în Vf. Poienii (1736,0 m). De aici coboară la limita fondului forestier (borna silvică 19 UP V, OS Retezat, şi continuă pe aceasta până la confluenţa pâraielor Lănciţu/Gârlii, prin bornele silvice 20, 24, 458, 459, 468, 461, 44, UP V, OS Retezat. În continuare limita urmăreşte amunte malul drept al pârâului Gârlii până la borna silvică 46 UP V, OS Retezat, apoi se orientează din nou pe limita fondului forestier cu proprietăţile comunei Râu de Mori (bornele silvice 51, 45, 49, UP V, OS Retezat), pe versantul stâng al Lănciţului, până pe culmea care coboară din Vf. Retezatu spre Vf. Pecuiu (în borna silvică 47 UP V, OS Retezat). De aici limita coboară în valea Râuşor [IV-1.117.14.8] (borna silvică 51 UP I, OS Retezat), după care urmează avale malul stâng al pârâului, până la confluenţa Râuşor/Stevea. În continuare, limita urmăreşte traseul drumului forestier până la confluenţa Râuşor/pr. Sec (borna silvică 34 UP I, OS Retezat). De aici se orientează spre SE, pe culmea Secului, până sub cota 1683,0 m (borna silvică 31 UP I, OS Retezat), situată pe culmea Lolaia - Rucşorii, trece prin Vf. Lolăii (1532,0 m) din care coboară pe o culme secundară la confluenţa Lolaia (Pietrile)/Obârşia Nucşoarei (prin bornele silvice 320, 321, 262, UP VI, OS Pui). De la confluenţă, limita urcă pe o culme secundară prin bornele silvice 260, 256, UP VI, OS Pui la borna silvică 258 UP VI, OS Pui, de la care coboară în Valea Mălăieştilor (borna silvică 224 UP VI, OS Pui), din care urcă pe un afluent al acesteia până în Vf. Mic (1634,0 m). În continuare, limita coboară pe un interfluviu secundar, prin locul numit Coliba Iancului (borna silvică 185 UP VI, OS Pui), în pârâul Păros (borna silvică 185 UP VI, OS Pui), apoi urmăreşte aval malul stâng al acestuia până la borna 160 UP VI, OS Pui. De la aceasta, urcă pe un bot de deal la borna silvică 159 UP VI, OS Pui, din care coboară în Pârâul Mc (borna silvică 157 UP VI, OS Pui), urmăreşte amunte pârâul până la borna silvică 146 UP VI, OS Pui, după care urcă în culmea Întâlnicioara (borna silvică 137 UP VI, OS Pui). În continuare limita de nord coboară în valea Râu Alb (borna 134 UP, OS Pui), apoi urcă pe Culmea Coroeştilor (borna silvică 79 UP VI, OS Pui).
    Limita estică. Porneşte din Culmea Coroeştilor (borna silvică 79 UP VI, OS Pui), situată pe interfluviul dintre Râu Alb [IV-1.117.10] şi Pârâul Poienii, trece prin Vf. Brădetului (1861,3 m) şi cota 1862,7 m, după care urmăreşte interfluviul dintre Râu Alb şi Râu Bărbat [IV-1.117.7], până în Vf. Capu Găierului (1846,5 m), trecând prin cotele 1862,7 m şi 1834,0 m. Din Vf. Capu Găierului (1846,5 m), coboară pe o culme secundară în Râul Bărbat, prin bornele silvice 219 şi 218 UP V, OS Pui, şi urmăreşte amunte (circa 2 km) malul drept al Râului Bărbat, până la borna silvică 162 UP V, OS Pui. În continuare urcă culmea Pilugu Mare, trecând prin vârfurile Lazărului (2282,0 m), Gruniu (2219,0 m) şi Vf. Morii (2383,0 m), până în şaua dintre Vf. Custurii şi Vf. Morii. Din acest punct coboară spre S în pârâul Morii, pe care îl urmează aval prin bornele silvice 101 şi 98 UP V, OS Lupeni, apoi urcă pe un afluent de dreapta al acestuia până la liziera pădurii (borna silvică 100 UP V, OS Lupeni). În continuare urmăreşte limita fondului forestier (pe sub culmea Străunile), până la borna silvică 38 UP V, OS Lupeni, din care coboară pe o culme secundară în valea Buta (borna silvică 39 UP V, OS Lupeni) pe care o urmează aval, pe malul stâng până la ieşirea din Cheile Butei (borna silvică 3 UP V, OS Lupeni).
    Limita sudică, începe la ieşirea din Cheile Butei (borna silvică 3 UP V, OS Lupeni) urcă în Culmea Negrişar prin borna silvică 6 UP V, OS Lupeni, de la care urmăreşte limita nordică a unor enclave din UP IV (E9 şi E3), trecând prin bornele silvice 372, 325, 323, 324, 317, 309, toate din UP IV, OS Lupeni până în valea Jiului de Vest (borna silvică 303 din UP IV, OS Lupeni). De aici urmăreşte amunte malul drept al Jiului de Vest, până la confluenţa Scocu Sec (Jara)/Jiu de Vest (borna 198 UP IV, OS Lupeni), apoi se continuă pe un interfluviu secundar (Culmea Piatra Soarbele) până la limita jnepenişului cu golul alpin (borna silvică 241 UP IV Lupeni), trecând prin bornele silvice 244 UP IV, OS Lupeni (cota 1376,0 m) şi 242 UP IV, OS Lupeni. Limita se continuă spre S pe marginea fondului forestier, prin bornele silvice 236 şi 235 UP IV, OS Lupeni până în interfluviul Cerna/Jiu de Vest (borna silvică 453 UP IV, OS Lupeni). Din acest punct, limita Parcului National Retezat este comună cu cea a a Parcului Naţional Domogled - Valea Cernei, până în Vf. Morii (2279,0 m) şi se menţine până în Vf. Paltina (2149,1 m) pe Culmea Soarbele (interfluviul Cerna [VI-2]/Jiu[VII]). Din Vf. Paltina (2149,1 m), limita trece pe interfluviul Cerna/Mureş [IV-1] pe care îl urmează prin Vf. Galbena (2161,0 m), cotele 2174,0 m şi 2113,0 m, Vf. Micuşa (2179,6 m), Vf. Scărişoara (2211,0 m), şi Vf. Bulzului (2245,4 m). Din Vf. Morii (2279,0 m), limita coboară pe la obârşia pârâului Morii până la intrarea acestuia în pădure (borna 351 UP III, OS Retezat), urmăreşte limita fondului forestier până în valea Râu Şes (borna 121 UP III, OS Retezat), prin bornele silvice 102, 104, 106, 108, 110, 112, 114, 117, 116, 115, 119 UP III, OS Retezat.
    Limita vestică. Din valea Râu Şes (borna 121 UP III, OS Retezat) urmează limita fondului forestier până în pârâul Corciova (borna silvică 205 UP III, OS Retezat), pe sub Vf. Prislop (1838,8 m) şi Vf. Soju (1961,5 m), prin culmea care coboară din Vf. Soju (borna silvică 134 UP III, OS Retezat), pârâul Şcheiu (borna 146 şi 352 UP III, OS Retezat), trecând prin bornele 149, 150, 151, 154, 156, 158, 166, 173, 179, 187, 193 UP III, OS Retezat. În continuare limita urmăreşte aval malul stâng al pârâului Corciova până la acumularea Gura Apei (borna silvică 204 UP III, OS Retezat), urmăreşte malul de NV al lacului de acumulare, până în dreptul barajului, pe care îl traversează către malul drept al Râului Mare (borna silvică 339 UP III, OS Retezat). Mai departe limita urmăreşte limita fondului forestier până în dreptul muchiei Runcului, unde se întâlneşte cu limita de N (borna 4 UP V, OS Retezat).

    PARCUL NATURAL PORŢILE DE FIER

    Limita nordică. Porneşte de la confluenţa Canalului Patoc cu râul Nera şi urmăreşte o culme secundară până în dealul Mlăciche (149,9 m), după care, până la liziera pădurii din vestul localităţii Cărbunari (borna 140 UP III, OS Moldova Nouă), urmează cumpăna de ape dintre bazinele hidrografice ale Nerei [VI-1] şi Dunării [XIV-1], situată pe culmea principală a Munţilor Locvei, trecând prin următoarele culmi şi vârfuri: Vf. Ciuca (294,0 m), Vf. Vărgolia Mică (366,4 m), Vf. Vărgolia Mare (444 m), Vf. Livada (500,4 m), Vf. Mărcuş (510,3 m), Creasta lui Milan, Vf. Poiana Lisa (546 m), Dealu Turcului, Culmea Naidăşului, Vf. Tâlva Cerbului (659,8 m). De la liziera pădurii din vestul localităţii Cărbunari (borna silvică 140 UP III, OS Moldova Nouă), până la obârşia pârâului Cremeniţa (la Izvorul Măneştilor), limita parcului urmăreşte limita fondului forestier cu păşunea Cărbunari, ocolind pe la sud-vest localitatea Cărbunari şi continuă apoi malul stâng al pârâului Cremeniţa [VI-1.14.1] până la confluenţa cu pârâul Răchita [VI-1.14]. De la izvorul Măneştilor până la confluenţa Cremeniţa/Răchita, limita este comună cu cea a Parcului Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa. În continuare, limita urmăreşte amunte malul drept al pârâului Răchita, prin obârşie, până în Vf. Ravensca Sud (725,8 m) şi continuă spre sud, pe culme, până în Vf. Groşanăţ (578,4 m). Din acest vârf, coboară pe o culme secundară (Cracul Rău), prin cota 461,6 m, la confluenţa pâraielor Oraviţa/Oraviţa Seacă. În continuare, limita urcă pe Cracu Calului până în Tâlva Toroniţa (712,9 m), trece prin cota 561,0 m şi înşeuarea Balta Toroniţa, apoi urcă pe Culmea Mărgianului până în Vf. Ursului (704,8 m), ocoleşte obârşia pârâului Cameniţa [XIV-1.7.3a] până în Vf. Dealu Mare (495,5 m), trece prin Culmea Ilovei şi Vf. Cracu Boului (668,0 m), de unde coboară la confluenţa pâraielor Ilova/Berzasca. De la confluenţă, limita parcului urmează în amunte malul drept al pârâul Berzasca [XIV-1.7] până la confluenţa Berzasca/Pârâul Stănicu. În continuare, limita urcă pe culmea dintre cele două pâraie (Culmea Bretina), prin cota 507,8 m, în Vf. Bretina Mare (686,3 m), apoi peste Culmea Grabetina şi Cracu Urduţului, în Tâlva Frasinului (849,9 m). De aici urmăreşte interfluviul dintre Valea Muşchioasă şi Pârâul Radu [XIV-1.17.1], prin cotele 674 m, 561 m şi 484 m şi coboară spre sud-est pe Cracul Radului la confluenţa râului Mraconia [XIV-1.17] cu pârâul Radu. Urcă pe Cracul Mraconiţii în Culmea Secăreaua (borna silvică 97 UP VI, OS Orşova), apoi se continuă spre est, traversează pârâul Morii (borna silvică 96 UP VI, OS Orşova) şi urcă pe Cracu Şoblanu Mic până în Vf. Şoblanu (567,0 m). Din acest vârf îşi schimbă direcţia spre sud-est pe Culmea Şoblanului până la borna 4 UP VII, OS Orşova, de unde coboară în pârâul Neamţului [XIV-1.17.3] (borna silvică 184 UP VII, OS Orşova) şi urcă prin Culmea Streneacului în Vf. Neamţului (509,8 m) şi Vf. Strineacu Mic (602,2 m). În continuare, limita urmăreşte spre nord culmea vestică a bazinului hidrografic Valea Satului [XIV-1.18], trece prin Dealu Lugăşiţa (636,8 m) până în Vf. Predelu Mic (899,0 m), apoi ocoleşte obârşia pârâului Predelu Mare prin cota 721,0 m şi borna silvică 112 UP IX, OS Orşova. De aici limita coboară pe culmea vestică a bazinului hidrografic al pârâului Predelu Mare până la confluenţa Predelu Mare/Eşelniţa [XIV-1.20], se continuă aval pe malul stâng al râului până la confluenţa Eşelniţa/Ogaşul Cireşului, de unde urcă spre NV pe Cracu Cireşului în interfluviul Nera/Eşelniţa (borna 262 UP IX, OS Orşova), pe limita dintre judeţele Caraş-Severin şi Mehedinţi. Urmează acest interfluviu pe direcţie V-E, prin vârfurile Teiul Moşului (968,3 m) şi Micelep (913,0 m), pentru a se orienta spre SE prin înşeuarea de la nord de Vf. Cracu Ursului (624,2 m) spre culmea Seracova Mare. În continuare urmăreşte cumpăna de ape dintre bazinele văilor Seracova Mare şi Seracova Mică până la podul rutier şi feroviar peste valea Seracova Mare. În continuare, limita traversează Cerna [VI-2], şi urcă pe o culme prelungă (spre N) spre Vârfu Cărăula (418,0 m) şi Drănic (548,8 m). Urmează apoi direcţie S-N, pe Culmea Drănicului, până în Vf. Meteriz (720,3 m), urmăreşte spre sud cumpăna de ape a bazinului Tarovăţ până în Poiana Ciumini şi coboară la confluenţa Valea Piatra Albă/Racovăţu. De la confluenţă, urcă pe Cracu Ciumini până în Vf Boldovin (621,7 m), de unde coboară în talvegul râului Bahna [XIV-1.21] prin cota 430,3 m. Din râul Bahna limita urcă pe o culme secundară prin cota 253,0 m în Culmea Plaiul Lung (borna 287 UP III, OS Drobeta-Turnu Severin) şi ajunge la intersecţia drumului judeţean Drobeta-Turnu Severin - Baia de Aramă cu limita fondului forestier (borna silvică 33 UP IV, OS Drobeta-Turnu Severin)
    Limita estică. Din intersecţia drumului judeţean Drobeta-Turnu Severin - Baia de Arama cu limita fondului forestier (borna silvică 33 UP IV, OS Drobeta-Turnu Severin) limita urmăreşte spre sud traseul şoselei până la intersecţia cu drumul comunal de pe Plaiu Motorăţului (borna silvică 52 UP IV, OS Drobeta-Turnu Severin), urcă în Vf. Motărăţ (634,2 m), apoi coboară din nou în drumul comunal din Plaiul Motărăţului (Dealul Hăţesc) pe care îl urmează, până la cota 567 m. În continuare limita urmăreşte spre sud cumpăna de ape Slătinicu Mare/Valea Mare (afluent dreapta al Jidoştiţei) pe traseul LEA - 10 km (prin bornele silvice 144, 142, 139, 59 (Dl. Şulmea), UP V, OS Drobeta-Turnu Severin). Limita continuă pe culmile dintre afluenţii Jidoştiţei, Luchiţa Mare şi Valea Grecului, prin Dl. Mişcanului şi Dl. Grecului (bornele silvice 95, 73, 91 şi 85, UP V, OS Dr.-Turnu Severin), coboară la confluenţa văii Grecului cu pârâul Jidoştiţa [XIV-1.22], apoi se continuă spre SV prin Dealu La Pietroi, pe la vest de localitatea Brezniţa-Ocol. Limita urmăreşte în continuare drumul de sub Vf. Vărănic (402,0 m), până sub cota 312,0 m (borna 277 UP V, OS Drobeta-Turnu Severin). De aici limita parcului urmăreşte limita fondului forestier, până în malul Dunării (borna silvică 269 UP V, OS Drobeta-Turnu Severin) prin bornele silvice 260, 261, 275 din UP V, OS Drobeta-Turnu Severin.
    Limita sudică. Este reprezentată de graniţa de stat a României pe fluviul Dunărea (şenalul navigabil) de la vest de Schela Cladovei (în dreptul bornei 269 UP V, OS Drobete-Turnu Severin), până la Gura Nerei.
    Limita vestică. Este reprezentată de râul Nera de la confluenţa cu Dunărea până la confluenţa cu Canalul Patoc (pe o lungime de aproximativ 5,4 km).

    PARCUL NAŢIONAL CHEILE NEREI - BEUŞNIŢA

    Limita nordică. Porneşte din Dealul Tâlva Mică (borna silvică 12 din UP V, OS Oraviţa), trece peste vârful Tâlva Mare (853,3 m), pe interfluviul ce desparte bazinul Oraviţei [V-3.10a.1] de cel al Jitinului, apoi coboară în drumul naţional DN 57B în borna silvică 54 din UP V, OS Oraviţa, pentru a ocoli pe la sud sanatoriul Marila pe limita fondului forestier, prin bornele silvice 49 şi 36 din acelaşi UP. De aici se continuă pe drum până la borna silvică 44 din UP III, OS Anina, de unde se îndreaptă spre sud până în borna silvică 43. De aici continuă pe Cracu Ocnarului, prin borna silvică 36 şi pe Dealu Ocnarului, apoi pe Vârtoapele lui Matei până la borna silvică 23, unde trece pe limita fondului forestier, pe care coboară în Valea Minişului [VI-1.7] în borna silvică 15 din UP II, OS Anina. Urmează aval valea Minişului pe malul stâng până în borna silvică 81 din UP III, OS Anina, de unde urmăreşte limita fondului forestier prin bornele 77, 76, 75 din aceeaşi unitate de producţie, pe la sud de localitatea Steierdorf, trece pe malul stâng al pârâului Şteir [VI-1.7.a] în borna silvică 129 şi coboară până la confluenţa cu Valea Minişului. De la confluenţă urcă pe Dealul Frumos (832,2 m), care desparte bazinele hidrografice ale Minişului şi Şteirului şi merge pe culme prin Dealul Zăbăl pe interfluviul ce desparte bazinul Minişului de bazinele pâraielor Buhu şi Poneasca [VI-1.7.1] până la confluenţa Poneasca/Miniş (borna silvică 218 din UP II, OS Bozovici).
    Limita estică. Porneşte de la confluenţa Poneasca/Miniş şi continuă aval pe malul stâng al Minişului până la confluenţa cu Vâlceaua Maraeţilor, urcă pe Dl. Padizelu Mare (546,6 m), continuă pe Dl. Brezăricea şi coboară la confluenţa Pârâului Lighidia [VI-1.7.3] cu un afluent de stânga al acestuia (borna silvică 61 din UP II, OS Bozovici). Urcă pe culmea Agrişului şi apoi coboară în pârâul Agriş [VI-1.9] la confluenţa acestuia cu Ogaşul Streneac, pentru a continua pe un aliniament de culmi format din Dealul Streneacu (765 m), Tâlva Mare, Tâlva Curmăturii, Poiana Zaniului, Poiana Goruneţ, Poiana Branişte, Zmuta Mare, traversând valea Lăpuşnicului [VI-1.11] pe la confluenţa sa cu pârâul ce izvorăşte de sub vârful Tâlvei (791,70 m), apoi pârâul Moceriş [VI-1.12] pe la confluenţa sa cu Ogaşul Fetei Mari, de unde urcă în vârful Zmulta Mare (506 m). De aici coboară în Pârâul Ducin [VI-1.12a], pe care îl urmează pe malul stâng până la confluenţa sa cu pârâul Ducinoiu. Coboară pe malul stâng al Ducinului până la confluenţa sa cu Ogaşul Odăilor, de unde urcă în Vf. Odăilor (537,60 m). Din acest vârf coboară până la borna silvică 12 din UP I, OS Bozovici, continuând pe malul stâng al Ogaşului Bâzăcan, şi de la confluenţă pe malul stâng al văilor Ducinului şi Nerei până la confluenţa Nerei cu Valea Bucevii.
    Limita sudică. Urmează Văile Bucevii şi Cremeniţa [VI-1.14.1] pe malul drept al acestora, apoi urmează Pârâul Boiştea pe malul drept până confluenţa acestuia cu Valea Runcii, pe care o urmează până la obârşia sa, unde trece pe limita fondului forestier, în borna silvică 241 din UP III, OS Sasca Montană, până în borna silvică 253 din acelaşi UP.
    Limita vestică. Porneşte de la est de localităţile Cărbunari şi Ştinăpari din borna silvică 253 din UP III, OS Sasca Montană şi continuă pe limita fondului forestier până la borna silvică 233 din UP IV, OS Sasca Montană. De aici urcă pe Cracul Băltan, prin Vf. Cioaca Înaltă (593,1 m) pe la est de Sasca Română, până ajunge în valea Nerei la confluenţa acesteia cu pârâul al cărui versant vestic este Cracu Mişcu. Urcă pe valea Nerei până la borna silvică 203 din UP I, OS Sasca Montană, confluenţa cu Pârâul Beiu [VI-1.15], de aici pe malul drept al Ogaşului Chichireagul Mare [VI-1.15.1] până la borna silvică 11 din aceeaşi unitate de producţie, iar de aici merge pe limita fondului forestier până la Pârâul Vicinic prin bornele 195, 199, 198 din UP V, OS Oraviţa. Urcă pe o culme secundară a cărei cotă maximă este de 401,6 m, iar de aici până la est de localitatea Oraviţa merge pe limita fondului forestier, prin bornele 143, 137, 120, 357, 77, 74 din acelaşi UP V, OS Oraviţa. Ocoleşte localitatea Oraviţa pe limita fondului forestier, ajungând în borna silvică 8, de unde urcă în Vârful Tâlva Mică (borna silvică 12 din UP V, Valea Oraviţa, OS Oraviţa).

    PARCUL NATURAL APUSENI

    Limita nordică. Din vârful Măgura Fericii (1106,1 m) limita urmăreşte, spre NE, culmea principală dintre bazinele Crişului Pietros [III-1.42.9] şi al văii Nimăieşti [42.13] până în Vf. Poienii (1626,8 m). În continuare, limita urmăreşte culmea principală dintre bazinele hidrografice Crişului Repede [III.44] şi Someşului Mic [II-1.31] (de la izvor până la confluenţa cu Someşul Rece se numeşte Someşul Cald), prin cota 1515,4 m, Vârfu Bohodei (1653,8 m), Vf. Fântâna Rece (1652,4 m), Vf. Cârligatele (1694,3 m), cota 1650,3 m, Vf Coasta Brăiesei (1692,4 m), Vârfu Briţei (1758,6 m), culmea Piatra Tâlharului, Vârfu Miclău (1639,9 m) şi Vf. Nimăiasa (1588,9 m). Din Vf. Nimăiasa limita trece pe interfluviul dintre Valea Stanciului [III.44.4.1] şi pârâul Crăciun [III-1.44.5.1] prin "La Nimăiasa" (1612,0 m), cota 1584,0 m, Vf. Vârfuraşu (1687,8 m) şi se continuă spre NE, prin şaua Între Munţi, până în Vf. Dealu Păltinişului (1785 m). În continuare, limita are o direcţie generală spre S, pe interfluviul Valea Stanciului [III.44.4.1]/Seciu [III.44.4.2], trece prin Vf. Piatra Grăitoare (1557,1 m), Vf. Iconii (1497,6 m) şi cota 1419,0 m. De la aceasta, limita coboară pe un interfluviu secundar prin înşeuarea cu cota 1175,0 m, până la confluenţa Valea Stanciului/Valea Arsă, apoi urcă în versantul drept al Văii Arse prin cota 1265,0 m (Dl. Răşinarilor), în Vârfu Cuciulata (1485,9 m). De la Vârfu Cuciulata (1485,9 m) limita este situată din nou pe interfluviul principal dintre Crişul Repede şi Someşul Mic, trece prin şaua Prislop (1250 m), Cuciulata (1267,2 m), cota 1245,0 m, Măgura Călăţele (1403,9 m) şi cotele 1101,1 m, 1115,0 m, până la liziera pădurii (borna silvică 162 UP V, OS Beliş). De la liziera pădurii ocoleşte prin N intravilanul satului Bălceşti (com. Beliş), continuă pe drumul comunal dintre Bălceşti şi Beliş (1,3 km), apoi îşi schimbă direcţia spre N, prin cotele 1103,0 m, 1104,0 m, 1099,0 m (Dl. Negru), după care urmăreşte traseul drumului comunal până în cota 1136,6 m situată deasupra cătunului Dealu Negru.
    Limita estică. Din cota 1136,6 m, limita coboară la confluenţa Văii Negre cu Someşul Cald, apoi urmează în amunte malul drept al Someşului Cald până la barajul lacului de acumulare Fântânele (extremitatea de est), de unde se continuă spre S pe culmea secundară dintre Pârâu Valea Rea şi Pr. Ghidurilor (Pârâu Mestecăniş) până în Dâmbu Hîr (1311,5 m). În continuare limita urmăreşte culmea principală dintre bazinul hidrografic Beliş [II-1.31.5] cu bazinele Răcătău [II-1.31.9.4] şi Dobruş [II-1.31.9.4.1] până în şaua dintre Colţău Vârfului (1652,6 m) şi Vârfu Pietroasa (1564,0 m), trecând prin Dealu Fântânele (1360,5 m), Vârfu Dobruş (1413,0 m), Vârfu Stânii (1461,0 m), Chicera Negrului (1496,8 m), Dl. Săştinii (1473,0 m) şi Colţău Vârfului (1652,6 m). Din şaua dintre Colţău Vârfului (1652,6 m) şi Vârfu Pietroasa (1564,0 m), limita coboară pe valea Ploştini [IV-1.81.5.1] prin borna silvică 360/UP VIII, OS Gârda şi urmăreşte malul drept al pârâului Ploştini până la confluenţa acestuia cu pârâul Albac [IV-1.81.5], pe care îl urmăreşte aval până la confluenţa cu Arieşul Mare [IV-1].
    Limita sudică. De la confluenţa Albac [IV-1.81.5]/Arieşul Mare [IV-1], limita urmează spre amunte malul drept al Arieşului Mare până la obârşia acestuia în Pasul Vârtop (1160 m) incluzând Cheile Albacului şi ocolind intravilanul localităţilor Scărişoara, Gârda de Sus şi Arieşeni. Din Pasul Vârtop, limita urmăreşte spre S culmea principală dintre bazinul Crişurilor [III] şi Mureş [IV-1] până în Gălişoaia (1395,5 m), apoi se continuă pe o direcţie generală E-V pe culmea Dealu Curbăluit (1181,8 m) până la confluenţa Hoanca Moţului/Valea Corlatului, şi se continuă aval pe malul stâng al Văii Crişu Băiţa [III.42.5] până în satul Fânaţe (com. Câmpani) la confluenţa cu V. Brusturi.
    Limita vestică. De la confluenţa Crişu Băiţa/V. Brusturi, limita urmăreşte spre N liziera pădurii (bornele silvice 227 UP I, OS Vaşcău şi 228 UP IV, OS Sudrigiu) spre podul de lângă biserica localităţii Sighiştel, de unde urcă pe culmea secundară Dâmbu Osoiului, se continuă pe culmea dintre valea Sighiştel [III.42.5.1] şi Valea Neagră (Valea Izbucului) [III.42.6] prin cotele 640,1 m şi 606,0 m, Vârfu Brusturi (770,1 m) şi Vârfu Măgurii (741,3 m). În continuare limita traversează valea Pârăului Crăiasa prin localitatea Chişcău pe la intersecţia cu drumul care urcă în Dealu Chişu şi se îndreaptă spre locul La Ogrăduţă (578,4 m). De aici urcă în Dealu Chişu, apoi coboară în Valea Mare (Pietroşiţa) până la liziera pădurii (borna silvică 21 UP IV, OS Sudrigiu) pe care o urmează până în Valea Lazului (borna silvică 229 UP IV, OS Sudrigiu), apoi urcă în Vârfu Plopilor (723,8 m), de unde coboară pe o culme secundară până la confluenţa Crişului Pietros [III.43.9] cu Valea Mare Cărpinoasă (Valea Aleu) [III.42.9.2]. De la confluenţă urcă în Dealu Lazului (567 m) şi urmăreşte spre N cumpăna de ape a bazinului hidrografic Valea Mare Cărpinoasă (Valea Aleu) [III.42.9.2], trece prin cota 684,5 m, Vf. Dealu Blidaru (800,2 m) şi ajunge în Vf. Măgura Fericii (1106,1 m).

    PARCUL NAŢIONAL MUNŢII RODNEI

    Parcul Naţional Munţii Rodnei este desemnat internaţional de către Comitetul MAB UNESCO ca Rezervaţie a Biosferei.
    Limita nordică. Din vârful Măgura Mare (1599,2 m), limita parcului se orientează spre nord, pe interfluviul de vest al bazinului hidrografic Valea lui Stepan până la ieşirea acestuia din fondul forestier (borna silvică 193 UP VI, OS Borşa). De la ieşirea din pădure a Văii lui Stepan, limita parcului se îndreaptă spre est urmând limita fondului forestier şi traversând văile Izvorul Dragoş [I-1.1.6.], Valea Dragoş, Valea Hotarului, Valea Huţile, Valea Pietroasa [1-1.1.4.], Valea Tisei trecând prin bornele silvice: 83, 82, 36, 12 aparţinând UP VI OS Borşa, până în valea pârâului Repede la sud de confluenţa pr. Tisei cu pr. Repede [1-1.1.3.] (borna silvică 184 UP V, OS Borşa). Limita parcului urmează amunte malul drept al pârâului Repede până la prima confluenţă importantă (borna silvică 197 UP V, OS Borşa) şi urcă spre est pe o culme secundară până în vârful de cotă 1302,8 m de unde coboară spre nord în valea Vinişorul, pe o culme secundară. Limita continuă amunte pe malul drept al Văii Vinişorul până la intrarea acestuia în fondul forestier (borna silvică 189 UP V, OS Borşa), şi se înscrie apoi pe liziera pădurii până la confluenţa pâraielor Negoescu Mare [1-1.1.2.] şi Negoescu Mic (borna silvică 148 UP V, OS Borşa). De la confluenţă, limita parcului merge spre est pe culmi secundare, traversează interfluviul dintre bazinele hidrografice Negoescu şi Fântâna [I-1.1.a], trece prin vârful Buza Muntelui (1663,4 m) şi ajunge în valea Fântâna la nord de confluenţa văii Păltinişului cu valea Cimpoiaşul (borna silvică 93 UP V, OS Borşa). Limita continuă aval pe malul stâng al pârâului Fântâna până la confluenţa cu pr. Zănoaga, urmăreşte amunte malul drept al pr. Zănoaga, trece prin obârşia acestuia şi urcă până în înşeuarea Pasului Prislop pe interfluviul dintre bazinele hidrografice Vişeu [1-1] şi Bistriţa [XII-1]. Din Pasul Prislop limita parcului coboară la obârşia Bistriţei Aurii pe care o urmează avale, pe malul stâng, până la confluenţa cu pârâul Rotunda.
    Limita estică. De la confluenţa pr. Rotunda cu Bistriţa Aurie limita parcului urmează amonte pr. Rotunda, trece prin obârşia acestuia şi se continuă pe interfluviul dintre bazinele hidrografice Bistriţa şi Someşul Mare [II-1] până în vârful Nichitaş (1450,7 m). Continuă din acest vârf pe interfluviu până în vârful Stăniştea (1477,7 m), trecând prin vârfurile Gaja (1847,1 m), Dosul Gajei (1856,0 m), Ineuţ (2222,5 m), Roşu (2113,1 m) şi Cobăşel (1835 m).
    Limita sudică. Din Vf. Stăniştea (1477,7 m), spre sud-vest şi apoi spre vest, limita urmează un interfluviu secundar până în valea Cobăşelului [II-1.4.] la aproximativ 1000 m avale de confluenţa Cobăşelului cu pârâul Visu (borna silvică 87 UP IV, OS Rodna). Din acest punct limita parcului continuă spre Capul Beneş (1587,1 m), mai întâi pe un interfluviu secundar şi apoi prin estul vârfului Capul Beneş, pe limita fondului forestier, până la cota 1493,0 m. De la această cotă limita parcului coboară pe interfluviu până la confluenţa Izvorului Roşu [II-1.5.1.] cu Izvorul Băilor [II-1.5] şi continuă apoi aval pe malul stâng al râului Izvorul Băilor până la confluenţa cu pârâul Valea Seacă, pe care urcă urmând malul drept, trece prin obârşia acestuia (borna silvică 108 UP IV O.S. Rodna) şi continuă pe limita fondului forestier şi pe interfluviul secundar ce urcă în vârful de cotă 1542,6 m. Din acest vârf, aflat pe interfluviul dintre bazinele hidrografice Izvorul Băilor şi Anieş [II-1], limita coboară spre vest, pe culme (borna silvică 247 UP IV, OS Rodna) şi pe limita fondului forestier până la confluenţa Anieşului Mic [II-1.6.1] cu Anieşul Mare [II-1.6]. În continuare, spre sud, limita parcului este dată de limita fondului forestier de pe dreapta văii Anieş până la intersecţia acesteia cu malul râului (borna silvică 194 UP III, OS Sângeorz Băi). Continuă aval pe malul stâng al Anieşului până ce acesta se desparte de liziera pădurii (borna silvică 167 UP III, OS Sângeorz Băi), apoi urmăreşte limita fondului forestier până în valea Blidăreasa (borna silvică 166 III, OS Sângeorz Băi). Limita urcă pe malul drept al pr. Blidăreasa, trece prin obârşia acestuia, traversează interfluviul dintre bazinele hidrografice Blidăreasa şi Valea Vinului [II-1.8.2.] şi coboară pe o culme secundară în Valea Vinului (borna silvică 140 UP II, OS Sângeorz Băi). De aici limita urmează avale malul stâng al Văii Vinului până la ieşirea din fondul forestier (borna silvică 135 UP II, OS Sângeorz Băi). Continuă spre vest pe limita fondului forestier (borna silvică 198 UP II, OS Sângeorz Băi) şi coboară pe o culme secundară în valea Piatrelor [II-1.8.1.] (borna silvică 195 UP II, OS Sângeorz Băi). Traversează aproximativ perpendicular interfluviul dintre bazinele hidrografice Valea Piatrelor şi Cormaia pe culmi secundare, până amunte de confluenţa pr. Cormaia [II-1.8.] cu Izvorul Craiului (borna silvică 255 UP II, OS Sângeorz Băi). Continuă aval pe malul stâng al râului Cormaia până la confluenţa acestuia cu Valea Vinului şi urcă pe Culmea Craiului pe care o urmăreşte pe limita fondului forestier până în vârful Craiului (1658,7 m). Din vârful Craiului limita parcului continuă spre nord pe interfluviul dintre bazinele hidrografice Rebra [II-1.15] şi Cormaia până în apropierea vârfului Detunata (1752,3 m), trecând prin vârful Scărişoara. Din apropierea vârfului Scărişoara (200 m sud-vest), limita parcului coboară la obârşia pârâului Scăricele şi continuă pe malul stâng al acestuia până la confluenţa cu valea Rebra.
    Limita vestică. De la confluenţa pârâului Scăricele cu valea Rebra limita urmează amunte malul drept al Rebrei până la confluenţa cu Rebrişoara Mare şi continuă pe malul drept al acesteia până la confluenţa cu pârâul Miniş. De la această confluenţă limita urmează interfluviul dintre pr. Miniş şi Rebrişoara Mare până în vârful Tomnaticului (1373,9 m), de unde coboară spre nord în pârâul Bârlata (borna silvică 228 UP IV, OS Năsăud). De aici urmăreşte amunte malul stâng al pârâul Bârlata până la confluenţa cu pârâul Celarul, pe care urcă până în Piciorul Bătrâna. Din Piciorul Bătrâna limita continuă spre NE (aproximativ 600 m) pe limita fondului forestier şi apoi coboară spre NV, pe o culme secundară, în valea Izvorul Nistor. Din valea Izvorul Nistor limita parcului urcă în culmea Bătrâna şi continuă spre nord, coborând la obârşia pârâului Runcani pe care îl urmează până la confluenţa cu Izvorul Izei (68 UP I, OS Sălăuţa). De la confluenţă limita parcului urcă pe culme în vârful Troian şi se orientează spre est prin vârful Răchitiş pe interfluviul dintre bazinele hidrografice Iza şi Rebra. Din vârful Răchitiş limita continuă pe culmea principală până în vârful Măgura Mare (1599,2 m).

    PARCUL NATURAL BUCEGI

    Limita nord-vestică. Porneşte din valea Râul Mare (Proviţa) aval de confluenţa cu Valea Grăigarul (borna silvică 224 UP III, OS Râşnov) şi urmăreşte limita fondului forestier, până în albia pârâului Sumeriţa, afluent al Pănicerului (borna silvică 241 UP III, OS Râşnov). Apoi, urcă pe versantul stâng al Sumeriţei (Dl. Tinoasa sau Piscul Scurt), pe limita fondului forestier, trece peste Dealul Tinoasa şi coboară în pârâul Pănicer (borna silvică 262 UP III, OS Râşnov), de unde urcă în Culmea Cărbunarilor la cota 1122,0 m (borna silvică 261 UP III, OS Râşnov). Traversează pădurea pe versantul nord-vestic al Culmii Cărbunarilor până la culmea de pe dreapta pârâului lui Opriş (borna silvică 8 UP IV, OS Râşnov), după care, pe direcţia SV, ajunge la drumul forestier DF 25 (borna silvică 28 UP IV, OS Râşnov) pe care-l urmează până la capătul sudic al fâneţelor din Muntele Frunţii (borna silvică 65 UP IV, OS Râşnov). În continuare urmează limita fondului forestier pe versantul drept al văii Poarta până la răscrucea dintre DF 24 cu drumul forestier care duce în Muntele Frunţii (borna silvică 74 UP IV, OS Râşnov). De aici urmează limita fondului forestier pe Muchia Noaghia (borna silvică 62 IV, OS Râşnov) până la confluenţa unde se formează Valea Rece (borna silvică 28 UP V, OS Râşnov), prin borna silvică 29 UP V, OS Râşnov. Mai departe limita urmăreşte amunte Valea Rece, până la cea de-a doua confluenţă de la izvoare (borna silvică 31 UP V, OS Râşnov), după care urcă culmea, pe limita fondului forestier (borna silvică 35 UP IV, OS Râşnov). În continuare tot pe limita fondului forestier se orientează spre VSV până în valea Tisei (borna silvică 58 UP V, OS Râşnov), de unde continuă spre S pe versantul drept al văii, pe limita fondului forestier, pentru a reveni în Valea Tisei (borna silvică 72 UP V, OS Râşnov). Din Valea Tisei urcă Muchia Preduş (borna silvică 71 UP V, OS Râşnov) şi se menţine pe culme până la cota 1369,0 m (borna silvică 81 UP V, OS Râşnov). Coboară pe linia de cea mai mare pantă în Valea Şimon [VIII-1.50.4.3] (borna silvică 87 UP V, OS Râşnov), urcă Muntele Pleşei (borna silvică 146 UP V, OS Râşnov), şi ajunge în borna 230 bis UP VI, OS Râşnov, trecând prin cotele 1301,0 m şi 1311,2 m.
    Limita vestică. Din Muntele Pleşei (de la borna 230 bis UP VI, OS Râşnov), limita coboară pe o culme secundară în Valea Bângăleasca, (borna silvică 231 UP VI, OS Râşnov), urcă din nou pe cumpăna apelor în Culmea Pleşei (borna 232 UP VI, OS Râşnov) apoi coboară din nou în Valea Bângăleasca (borna 236 UP VI, OS Râşnov). De aici se menţine pe pârâu avale până la la ieşirea acestuia din pădure (borna 296 din UP VI, OS Râşnov). Apoi trece pe versantul stâng al văii şi traversează Culmea Bărbuleţului, pe la limita fondului forestier, până în Valea Moeciu Rece (Moiecel) [VIII-1.50.4] (borna silvică 314 UP VI, OS Râşnov) şi urcă pe pârâu până la obârşie şi ajunge în Vârful Gorganului (1597,5 m). De aici se îndreaptă spre SSE, pe interfluviul principal dintre bazinele hidrografice ale Văii Negre [XI-1.1.1] şi Brătei [XI-1.1], până la confluenţa Pârâului Negru/Valea Brăteiului, pe culmea Muntele Lacului, prin Vârful Dudele Mari (1954,3 m) şi culmea Dudele Mici (1714,5 m). În continuare limita urmăreşte aval malul drept al pârâului Brătei până la borna 94 UP IV, OS Moroeni. De aici limita traversează interfluviul dintre bazinele hidrografice Brătei şi Izvoru Rătei [XI-1.2] (Valea Răteiului), pe culme secundară, prin Culmea Hăteiu (1535,0 m), până în Valea Răteiului (borna silvică 39 UP IV, OS Moroeni). De aici limita parcului urcă pe interfluviul dintre Izvorul Rătei şi Raciu [XI-1.3] la cota 1635,5 m (borna silvică 40 UP IV, OS Moroeni), de unde se menţine pe acest interfluviu până la borna silvică 197 UP III, OS Moroeni din culmea Muntele Raciu şi coboară pe o culme secundară în pârâul Raciu (borna 191 UP III, OS Moroeni).
    Limita sudică. Din pârâul Raciu (borna silvică 191 UP III, OS Moroeni) urmăreşte malul drept al acestuia vărsarea în Ialomiţa [XI-1], urmăreşte amunte malul stâng al Ialomiţei până la confluenţa cu Pârâul Porcului (borna silvică 229 UP III, OS Moroeni). Traversează interfluviul Ialomiţa/Glodu [XI-1.4.1], prin Plaiul Priporului, la sud de cota 1309 m, şi coboară în Pârâul Glodu la borna 31 UP VI, OS Moroeni, pe care îl urmează în aval până la vărsarea în Ialomicioara [XI-1.4]. De la confluenţă, limita urcă pe Ialomicioara pe malul stâng, secondând şoseaua Târgovişte - Sinaia până la circa 200 m aval de confluenţa Pârâului Cărpiniş (Cărpeniş) [XI-1.4.a] cu Ialomicioara, se menţine pe limita fondului forestier, pe marginea poienii din aval de confluenţă, pe care o ocoleşte pentru a reveni în amunte de confluenţă, dar pe stânga Ialomicioarei şi urcă pe afluentul Cheia Mare până la cota 1209 m (256 UP VI, OS Moroeni). În continuare urmează spre N culmea principală dintre Ialomicioara şi Prahova [XI-1.20], de unde coboară la obârşia Pârâului Negru (borna silvică 52 UP IV, OS Sinaia), pe care îl urmează avale, până la vărsare în Pârâul Izvoru Dorului [XI-1.20.6] pe care îl urmăreşte aval până în dreptul bornei silvice 3 UP V, OS Sinaia, de pe versantul stâng al văii.
    Limita estică. Porneşte din valea Izvoru Dorului (borna silvică 3 UP V, OS Sinaia) şi urmăreşte limita fondului forestier prin bornele silvice 33 din Valea Zgarbura, 40 din Plaiu Căşăriei şi 56 din valea Peleş [XI-1.20.5], toate din UP V, OS Sinaia, până în culmea Plaiu Palatului (borna silvică 52 UP V, OS Sinaia), lăsând în afară intravilanul localităţii Sinaia. Coboară pe Plaiul Palatului pe limita fondului forestier până la intersecţia drumului forestier Opler cu limita dintre subparcelele 1D şi 4 din UP VI, OS Sinaia, apoi urmăreşte în continuare limita de subparcele, prin bornele 4, 7, 14, 19, 24, 29, 42, toate din UP VI, OS Sinaia, până deasupra DN1 (borna silvică 41 UP VI, OS Sinaia). De aici se continuă pe limita fondului forestier până în Valea Cerbului [XI-1.20.2], (borna silvică 25 UP I, OS Azuga), ocolind intravilanul localităţilor Poiana Ţapului şi Buşteni prin bornele silvice 21 şi 31 UP VII, OS Sinaia (ultima din Valea Jepilor) şi prin borna silvică 22 UP I, OS Azuga din Valea Albă. În continuare limita urmăreşte amunte Valea Cerbului pe limita fondului forestier din versantul drept până la cabana Gura Diham, formează un intrând pe culmea Muntele Diham între bornele silvice 59, 99 şi 152 UP I, OS Azuga (ultima situată la confluenţa Valea Cerbului/Cracu Diham (Valea Seacă). De la confluenţă limita urmăreşte amunte malul stâng al văii Cracu Dihamului, până în şaua Baiu dintre Vf. La Cleşte (1461,0 m) şi Vf. Baiului (1518,8 m), apoi urcă în Vf. Baiului (Diham) pe interfluviul dintre bazinele hidrografice ale râurilor Olt [VIII-1] şi Ialomiţa [XI-1]. De aici continuă spre SV prin înşeuarea dintre Vf. Diham şi Vf. Căpăţâna Porcului (1593,9 m) situată deasupra cabanei Poiana Izvoarelor, de unde coboară în obârşia pârâului Râul Mare (borna silvică 157 UP III, OS Râşnov) pe care îl urmează până la confluenţa cu Pârâul lui Dobre. De la confluenţă urmăreşte limita fondului forestier de pe stânga văii Râul Mare până întâlneşte limita de NV a parcului în borna silvică 224 UP III, OS Râşnov.

    PARCUL NAŢIONAL CHEILE BICAZULUI - HĂŞMAŞ

    Limita nordică. Din Vf. Licaş (1675,2 m) limita ocoleşte pe la nord poiana de pe pisc şi coboară spre est pe interfluviul dintre bazinele hidrografice Licaş şi Cupaş [XII-1.53.48.2] şi apoi pe culmea dintre pârâul Suhard şi pârâul Cupaş până în Vf. Suhard (1507,0 m). De aici coboară pe culmea secundară dintre cele două pâraie cu obârşiile în estul vârfului Suhard până la confluenţa acestora şi apoi pe pârâu până la confluenţa cu pârâul Cupaş (borna silvică 351 UP VIII, OS Gheorgheni). În continuare urmăreşte aval malul stâng al pârâului Cupaş până la cota 954,1 m aflată la confluenţa cu primul afluent pe stânga, urcă pe acesta până la obârşie (borna silvică 417 UP VIII, OS Gheorgheni) şi continuă pe limita fondului forestier până la cota 1358,0 m aflată pe interfluviul dintre bazinele hidrografice Cupaş şi Lapoş [XII-1.53.48.3]. În continuare, limita urmează interfluviul spre est până la cota 1332,0 m de unde coboară spre nord-est pe culmea secundară din vestul cheilor Lapoşului până amunte de acestea (borna silvică 8 UP VI, OS Bicazul Ardelean). De la capătul din amunte al cheilor (borna silvică 8 UP VI, OS Bicazul Ardelean), limita parcului se continuă spre est pe limita fondului forestier până la est de localitatea Bârnadu (borna silvică 123 UP VI, OS Bicazul Ardelean). De aici urmăreşte talvegul pârâului prin pădure, pe limită de parcelă şi apoi pe limita fondului forestier până în valea Şugăului [XII-1.53.48.5] (borna silvică 125 UP VI, OS Bicazul Ardelean). Din acest loc limita continuă pe creasta abruptului stâng al văii Şugăului până la confluenţa acesteia cu Bicazul [XII-1.53.48.], incluzând în parc cheile Şugăului.
    Limita estică. De la confluenţa Şugăului cu Bicazul, limita urcă pe Bicaz până la circa 100 m amunte de ramificaţia drumului (borna silvică 348 UP IV, OS Bicazu Ardelean) apoi se orientează spre sud-est şi urcă pe interfluviul dintre Bicaz şi Surduc, urmărind limita fondului forestier până în Vf. Surduc (925,5 m). Din acest vârf limita parcului urmăreşte limita sinuoasă a fondului forestier până la confluenţa pârâului Ţiganul cu primul afluent pe dreapta (borna silvică 3 UP V, OS Bicazu Ardelean). Din valea pr. Ţiganul limita parcului urmează liziera pădurii de pe versantul drept al Bicăjelului până în afluentul de dreapta al pr. Făgetul, aflat sub linia de înaltă tensiune (20 kv) (borna silvică 24 UP V, OS Bicazu Ardelean). În continuare urmează aceeaşi limită a fondului forestier mai întâi aval, în lungul acestui afluent circa 250 m de unde urcă în vârful de cotă 897,0 m pentru a coborî apoi în valea Bicăjelului [XII-1.53.48.4.] la intrarea din amunte a cheilor (borna silvică 262 UP V, OS Bicazu Ardelean) incluzându-le în parc. Traversează Bicăjelul, urcă pe versantul stâng făcând un intrând spre nord pe limita fondului forestier (bornele silvice 261, 260 UP V, OS Bicazu Ardelean) după care se orientează spre SV aproximativ paralel cu linia de înaltă tensiune (20 kv) până la cumpăna de ape dintre Bicaz şi Bicăjel (borna silvică 259 UP V, OS Bicazu Ardelean). De aici limita parcului merge pe versantul stâng al Bicăjelului, urmând limita fondului forestier şi lăsând în afara parcului sălaşele şi fâneţele, până la confluenţa cu Măturişca (borna silvică 253 UP V, OS Bicazu Ardelean). În continuare urmează versantul drept al cheilor formate de Bicăjel până la confluenţa cu pr. Groapa incluzându-le în parc. Urmează apoi spre amunte cursul Bicăjelului până la intrarea în chei de unde urcă pe versantul drept, ocoleşte pe limita fondului forestier cota 1045,0 m şi coboară la intrarea din amunte a cheilor (borna silvică 245 UP V, OS Bicazu Ardelean). Din acest punct limita formează un intrând spre NV prin bornele 243 şi 300 UP V, OS Bicazu Ardelean traversând pr. Oniga pe limita fondului forestier. Din pr. Oniga (borna silvică 300 UP V, OS Bicazu Ardelean) limita parcului se orientează spre sud pe versantul stâng al Bicăjelului urmând limita fondului forestier (bornele silvice 298, 234, 231, 200 UP V, OS Bicazu Ardelean) până în Pârâul lui Melot (borna silvică 188 UP V, OS Bicazu Ardelean). De la baza Culmii lui Lazăr (borna silvică 188 UP V, OS Bicazu Ardelean) limita parcului face un intrând spre vest pe limita fondului forestier mai întâi pe stânga şi apoi pe dreapta Pârâului lui Melot (bornele silvice 169, 170, 171, 173, 174 UP V, OS Bicazu Ardelean) şi urcă pe cumpăna de ape dintre Pârâul lui Melot şi pr. Druniţei, coboară în acesta şi îl urmează până la ieşirea din pădure (borna silvică 165 UP V, OS Bicazu Ardelean). De aici până la pârâul Trei Fântâni (borna silvică 151 UP V, OS Bicazu Ardelean) urmează limita fondului forestier. Din pr. Trei Fântâni limita parcului urcă pe interfluviul din dreapta şi urmează limita fondului forestier până la borna silvică 152 UP V, OS Bicazu Ardelean. Urcă la cota 1244,0 m şi se menţine spre sud pe linia de schimbare de pantă de pe versantul stâng al Pârâului Tainic, urcă până la înşeuarea de pe cumpăna de apă pe care se continuă apoi până în Vf. Stâncilor (1461,8 m).
    Limita sudică. Pornind din Vf. Stâncilor limita coboară în bazinul Oltului spre vest până la confluenţa primului afluent de pe stânga cu pr. Ţibleacul (borna silvică 17 UP VIII, OS Izvorul Mureş). În continuare limita urmează interfluviul drept al pr. Ţibleac până la cota 1326,0 m, traversează Piciorul lui Balint până la borna silvică 223 UP VII, OS Izvorul Mureş şi coboară în pârâul Simina la limita fondului forestier (borna silvică 226 UP VII, OS Izvorul Mureş).
    Limita vestică. Din pârâul Simina (borna silvică 226 UP VII, OS Izvorul Mureş) limita urmează amunte malul drept pr. Simina până la prima confluenţă (borna silvică 219 UP VII, OS Izvorul Mureş) după care se înscrie din nou spre vest pe limita fondului forestier până pe cumpăna de ape dintre pâraele Simina şi Fierarul (borna silvică 217 UP VII, OS Izvorul Mureş). În continuare limita urcă la cota 1216,0 m şi coboară pe o culme secundară până pârâul Fierarului (borna silvică 216 UP VII, OS Izvorul Mureş). Urmează amunte pârâul Fierarului, pe limita fondului forestier, până la ieşirea pârâului din pădure (borna silvică 215 UP VII, OS Izvorul Mureş), se orientează spre vest pe liziera pădurii, traversează Culmea Fierarului şi ajunge în afluentul din dreapta al pârâului Fierarului (borna silvică 208 UP VII, OS Izvorul Mureş). De aici coboară pe pârâu circa 400 m (borna silvică 207 UP VII, OS Izvorul Mureş) apoi urcă pe cumpăna de ape dintre pârâul Strâmt şi pârâul Fierarului pe care o urmează spre nord până la cota 1365,0 m. Din vârf coboară spre vest până la intersecţia dintre culmile Piciorul Scaunelor şi Piciorul Bisericii (borna silvică 183 UP VII, OS Izvorul Mureş) coboară spre nord în pârâul Scaunelor şi urcă pe aceeaşi direcţie până la limita fondului forestier pe Culmea Frumoasă (borna silvică 180 UP VII, OS Izvorul Mureş). Urmăreşte liziera pădurii până la ieşirea din pădure a pârâului Andrei (pr. Boroş) (borna silvică 176 UP VII, OS Izvorul Mureş) pe care îl urmează până la 50 m amunte de confluenţa cu Pârâul Mare (borna silvică 174 UP VII, OS Izvorul Mureş). Urmează în continuare limita fondului forestier amunte pe versantul stâng al Pârâului Mare pe care îl traversează la ieşirea din pădure (borna silvică 171 UP VII, OS Izvorul Mureş) şi continuă spre NV peste Culmea Mare şi Piciorul Mesteacănului până în pârâul Mesteacănul Mare (borna silvică 147 UP VII, OS Izvorul Mureş). Urcă pe o culme secundară la cota 1203,0 m de pe Culmea Patul Mare pe care va cobora până la confluenţa pâraelor Patul Mare cu Şaua Fagului (borna silvică 136 UP VII, OS Izvorul Mureş). Urcă pe partea dreaptă a pârâului Şaua Fagului până la prima confluenţă (borna silvică 253 UP VII, OS Izvorul Mureş) urmează cumpăna de ape dintre pâraele Şaua Fagului şi Liniei (borna silvică 126 UP VII, OS Izvorul Mureş) de unde coboară pe o culme secundară la confluenţa pârâului Liniei cu pârâul Ascuns (borna silvică 122 UP VII, OS Izvorul Mureş). Continuă pe pârâul Ascuns amunte până la obârşie (borna silvică 249 UP VII, OS Izvorul Mureş) de unde pe direcţie NV coboară în pârâul Fagul Olt şi continuă spre nord pe culmi secundare până la cota 1394,0 m (borna silvică 77 UP VII, OS Izvorul Mureş). De aici limita urmează în amunte interfluviul până la cota 1598,0 m de unde coboară pe versantul sudic până la liziera pădurii (borna silvică 239 UP VII, OS Izvorul Mureş). Din acest punct limita parcului formează mai multe intrânduri mai întâi spre est şi apoi spre nord menţinându-se în permanenţă pe limita fondului forestier (110 UP VII, 116 UP VII, 114 UP VII OS Izvorul Mureş, 217 UP V, 225 UP V OS Bicazu Ardelean, 141 UP VIII, 138 UP VIII, 142 UP VIII, 167 UP VIII OS Gheorgheni) până în valea Hăghimaş (borna silvică 143 UP VIII, OS Gheorgheni) lăsând în afara parcului păşunile şi fâneţele. Urmează valea Hăşmaşului aval până la ieşirea din pădure (borna silvică 147 UP VIII, OS Gheorgheni) continuând apoi din nou pe limita fondului forestier (450 UP VIII, 124 UP VIII, 116 UP VIII, 91 UP VIII OS Gheorgheni, 240 UP V OS Bicazu Ardelean, 28 UP VIII, 13 UP VIII, 21 UP VIII, OS Gheorgheni) până la marginea abruptului stâncos din estul Lacului Roşu la borna silvică 440 UP VIII OS Gheorgheni. De aici limita parcului coboară pe interfluviu spre Lacul Roşu până la baza versantului la est de şosea (borna silvică 59 UP VIII, OS Gheorgheni) de unde pe limita fondului forestier ajunge la confluenţa Bicazului cu pr. Oaia [XII-1.53.48.1.] şi cu pârâul Licaş. De la confluenţă limita parcului continuă amunte pe malul drept al Licaşului până la obârşie (264 UP VIII) şi se îndreaptă apoi spre vest pe versant până la borna 265 UP VIII aflată în curmătura dintre Vf. Ciutacului (1624 m) şi Vf. Licoş (1675,2 m) de unde se continuă pe culme spre nord până în Vf. Licoş.

    PARCUL NAŢIONAL CEAHLĂU

    Limita nordică. Limita nordică începe de la vest de Durău, de la ieşirea pârâului Slatina (Schitul) [XII-1.53.41] din pădure, la baza culmii La Pârâul Larg (borna silvică 369 UP II, OS Ceahlău). Se continuă pe limita fondului forestier şi efectuează un intrând pe valea pr. Martin [XII-1.53.41.1.], îl traversează (borna silvică 323 UP II, OS Ceahlău) şi se continuă pe aceeaşi limită a fondului forestier pe la baza interfluviului dintre bazinele Martin şi Durău până în muchia interfluviului (borna silvică 317 UP II, OS Ceahlău). De aici limita parcului continuă spre sud-est ocolind schitul şi staţiunea turistică Durău pe limita fondului forestier, traversează cumpăna de apă dintre bazinele Durău şi Durăuaş mergând pe liziera pădurii de pe versantul stâng al pr. Durăuaş până la NE de vârful de cotă 898,0 m (borna silvică 273 UP II, OS Ceahlău). De aici se orientează spre nord prin pădure pe limita dintre parcelele silvice (unităţile de amenajare) 75 şi 74 din UP II, OS Ceahlău până întâlneşte limita fondului forestier (274 UP II, OS Ceahlău). Din acest punct limita parcului continuă pe liziera pădurii spre nord, pe linia de cea mai mare pantă până în pr. Durăuaş. Traversează interfluviul dintre pr. Durăuaş şi pr. Gâşteni (pr. Viştenilor), pe limita fondului forestier, urcă pe partea stângă a pr. Gâşteni urmând liziera până la ieşirea pârâului din pădure. Traversează pârâul şi urcă în interfluviu dintre pr. Gâşteni şi pr. Ursu (borna silvică 243 UP II, OS Ceahlău), şi continuă pe limita fondului forestier până în pârâul Ursu. Din pr. Ursu limita continuă pe liziera pădurii până în culmea dintre pr. Ursu şi Pârâul lui Gheorghe (borna silvică 240 UP II, OS Ceahlău). De aici limita parcului urcă pe cumpăna de ape până la drumul ce leagă staţiunea Durău de Bicaz (borna silvică 239 UP II, OS Ceahlău). Din acest punct limita parcului continuă pe limita fondului forestier până la intrarea drumului în pădure (borna silvică 209 UP II OS Ceahlău). Urmează în continuare liziera pădurii care urcă pe culmea de pe partea stângă a pr. Răpciuniţa, urmează prin pădure cumpăna de ape a acestui pârâu, trece prin Curmătura Teodoreşti (1127,0 m) şi coboară pe culme până pe partea dreaptă a drumului Durău - Bicaz (borna silvică 115 din UP II OS Ceahlău). Urmăreşte limita fondului forestier, fără a include drumul în parc, traversează drumul pe la intrarea acestuia în pădure şi urmează liziera din sudul Poienii Ţiflicuş până la est de vârf (borna silvică 117 UP II, OS Ceahlău). De aici limita parcului se orientează spre SE pe o culme secundară pe linia de cea mai mare pantă în pârâul Ţiflic [XII-1.53.42.] (borna silvică 102 UP II, OS Ceahlău) şi urcă pe culmea din dreapta pe care o urmează până în vf. Stus (1072,0 m). Din vf. Stus limita coboară spre sud-est în pârâul Strigoaia (borna silvică 178 UP I, OS Ceahlău) pe care îl urmează pe malul stâng până la confluenţa acestuia cu pârâul Izvorul Alb [XII-1.53.45.].
    Limita estică. De la confluenţa pr. Izvorul Alb cu pr. Strigoaia limita parcului urmează amunte malul drept al pârâului Izvorul Alb până ce acesta întâlneşte drumul Durău - Bicaz (borna silvică 147 UP I, OS Ceahlău). De aici urcă pe o culme secundară atingând interfluviul dintre bazinele Izvorul Alb şi Izvorul Muntelui [XII-1.53.47] la est de abruptul stâncos (borna silvică 135 UP I, OS Ceahlău). Se orientează spre est pe cumpăna de ape a pr. Izvorul Muntelui traversează drumul prin Curmătura Lutul Roşu şi merge pe cumpăna de ape din stânga pr. Baicu până la confluenţa acestuia cu Izvorul Muntelui. Limita continuă circa 200 m în amunte de confluenţă pe malul drept al Izvorului Muntelui până la confluenţa cu pr. Armeni pe care îl urmează în amunte pe malul drept până la obârşie, urcând în înşeuarea din Piciorul Maicilor (borna silvică 198 UP X OS Bicaz). De aici limita se orientează spre vest pe interfluviul dintre bazinele pr. Armeni şi pr. Furcituri până la borna silvică 158 din UP X, OS Bicaz de unde coboară în valea pârâului Furcituri pe o culme secundară la borna 159 UP X OS Bicaz. Limita urmăreşte în continuare, aval, malul stâng al pr. Furcituri circa 800 m după care urcă în Piciorul Văratecului (1078,0 m). Din vârf coboară la obârşia pr. Magdei şi continuă pe malul stâng al acestuia până la confluenţa cu pr. Fagii Rari de unde se formează Neagra Mică [XII-1.53.48.8]. De la confluenţă limita urmează amunte malul drept al pr. Fagii Rari, trece prin obârşia acestuia şi se continuă pe limita fondului forestier până în pr. Neagra Mare (borna silvică 106 UP IX, OS Bicaz), trecând prin vf. Neagra (1138,0 m). Urmează aval, pe malul stâng, pr. Neagra Mare până la confluenţa acestuia cu pr. Urda pe care urcă pe malul drept, trece prin obârşia acestuia şi ajunge în Vf. Verde (1338,8 m) pe interfluviul dintre bazinele Bicaz [XII-1.53.48] şi Bistra [XII-1.53.48.7.1.].
    Limita sudică. Din Vf. Verde (1338,8 m) limita se orientează spre sud-vest pe interfluviul dintre bazinele Bicaz şi Bistra, urmând Culmea Făgeţelului, până la liziera pădurii (borna silvică 268 UP VIII, OS Bicaz). De aici limita parcului urmează limita fondului forestier, trece pe la nord de Vf. Făgeţel (1165,0 m) şi continuă până în pr. Frânturilor (borna silvică 241 UP VIII, OS Bicaz).
    Limita vestică. Din pr. Frânturilor urmează limita fondului forestier până la confluenţa Bistrei cu Pârâul lui Stan. De aici se continuă spre nord pe malul drept al Bistrei până la confluenţa cu pr. Cintelnic pe care îl urmează pe malul drept până la obârşie şi urcă în culmea Obcina Lacurilor (borna silvică 118 UP VIII, OS Bicaz). Se continuă spre sud-vest pe culmea Obcina Lacurilor circa 600 m şi coboară la obârşia pr. Slatina pe care îl urmează aval pe malul stâng până la baza culmii La Pârâul Larg (borna silvică 369 UP II OS Ceahlău) unde întâlneşte limita de nord.

    PARCUL NAŢIONAL CĂLIMANI

    Limita nordică. Porneşte din Pârâul cu Peşti de la 3,85 km distanţă faţă de confluenţa cu râul Dorna (borna silvică 10 UP III, OS Dorna Candreni) şi urcă spre NE pe o culme secundară în vârful de cotă 1653,0 m situat pe interfluviul dintre bazinele hidrografice Pârâul cu Peşti/pr. Pietrosu. Ocoleşte obârşia pr. Pietrosu prin borna silvică 519 UP I, OS Dorna Candreni până la borna silvică 622 UP I, OS Dorna Candreni (aflată pe interfluviul dintre pr. Pietrosu şi pr. Mezdrea), de la care coboară în valea Mezdrea (borna silvică 513 UP I, OS Dorna Candreni). Limita continuă amunte 500 m, pe malul drept al pr. Mezdrea (borna silvică 512 UP I, OS Dorna Candreni), apoi traversează plaiul Negrişoara prin borna silvică 511 UP I, OS Dorna Candreni, coboară în pr. Bumbul (borna 499 UP I, OS Dorna Candreni), urcă în culmea Piciorul Pantei (borna silvică 490 UP I, OS Dorna Candreni) pe care coboară în pârâul Negrişoara la 360 m avale de confluenţa pr. Podeţul/pr. Negrişoara [IV-1.53.16.6] (borna silvică 492 UP I OS Dorna Candreni). Limita parcului continuă amunte pe pr. Negrişoara până la confluenţa cu Podeţul, iar apoi pe acesta până la borna silvică 480 UP I OS Dorna Candreni şi urcă pe o culme secundară până în Piciorul Tămău (borna 474 UP I, OS Dorna Candreni). De aici coboară în primul afluent de stânga al pr. Tămău (borna 475 UP I, OS Dorna Candreni), îl urmează avale până la confluenţa cu pr. Tămău, pe care îl va continua până la confluenţa acestuia cu pr. Maftei (borna silvică 459 UP I OS Dorna Candreni). În continuare urmăreşte amunte pr. Maftei (circa 600 m), până în borna silvică 454 UP I, OS Dorna Candreni, din care urcă pe interfluviul dintre bazinele hidrografice Maftei şi Fundul Negrişoarei (borna silvică 451 UP I, OS Dorna Candreni). De aici limita parcului urmăreşte culmea secundară ce coboară în pr. Fundul Negrişoarei (borna silvică 434 UP I, OS Dorna Candreni), traversează pârâul şi urcă pe versantul opus, pe interfluviul dintre pr. Fundul Negrişoarei şi pr. Negreşti în vârful Bâtca Negreşti de cotă 1551,0 m (borna silvică 435 UP I, OS Dorna Candreni). În continuare urmăreşte interfluviul până în vârful de cotă 1645,0 m din care coboară spre nord, în pr. Negreşti, la confluenţa din vestul Stâncilor Doisprezece Apostoli (borna silvică 425 UP I, OS Dorna Candreni). De la această confluenţă limita parcului urcă pe afluentul de dreapta, (dinspre nord) până la obârşie şi continuă pe interfluviul dintre bazinele pr. Negrişoara şi pr. Hârla, prin cota 1642,0 m, până la borna silvică 309 UP I, OS Dorna Candreni. Limita traversează apoi pr. Hârla (borna silvică 310 UP I, OS Dorna Candreni), urcă în Piciorul Lucaciului (borna silvică 303 UP I, OS Dorna Candreni) şi coboară în valea Pintea la confluenţa acesteia cu principalul afluent de stânga, trecând prin bornele 289, 291, 290, 287 UP I, OS Dorna Candreni. Continuă amunte pe valea Pintea 380 m până la borna silvică 282 UP I, OS Dorna Candreni, apoi urcă în înşeuarea dintre culmea Piciorul Lat şi Piciorul Scurt (borna silvică 281 UP I, OS Dorna Candreni). De aici, continuă spre SV, până la cota 1701,0 m, apoi urmează culmea Piciorul Scurt pe 970 m şi coboară la stâna din pr. Hârlea pe care îl urmăreşte avale (circa 500 m) până la 450 m nord de confluenţa Hârlea/Pârâul cu Peşti.
    Limita estică. Porneşte de la confluenţa Hârlea/Pârâul cu Peşti şi urmăreşte liziera pădurii până la ieşirea din fondul forestier a pârâului Tăieturilor, până în pr. Păvăluc (borna silvică 239 UP VI, OS Vatra Dornei), coboară pe acesta 230 m, urcă pe culmea dintre pâraele Păvăluc şi Panacul (borna silvică 217 UP VI, OS Vatra Dornei) şi coboară pe aceasta din urmă, pe limita fondului forestier, până la confluenţa Panacul/Tăieturilor. Urmează avale malul stâng până la confluenţa cu pr. Roşia (borna silvică 191 UP VI, OS Vatra Dornei) de la care urcă pe culmea dintre pr. Tăieturilor şi pr. Roşia până la borna 187 UP VI, OS Vatra Dornei, coboară pe o culme secundară în pr. Roşia la cota 1295,0 m (borna silvică 188 UP I, OS Dorna Candreni) şi urmează aval pr. Roşia până la prima confluenţă (borna silvică 176 UP VI, OS Vatra Dornei). De la confluenţă urcă pe interfluviu şi ocoleşte bazinul pr. Pădureţul, trecând prin cota 1657,6 m (borna silvică 177 UP VI, OS Vatra Dornei) şi prin stâncăria (cota 1535,0 m) aflată pe interfluviul dintre pr. Pădureţul şi pr. Haita. De aici limita parcului coboară în valea de la nord de culmea Piscul Calului (1258,0 m) (borna silvică 154 UP VI, OS Vatra Dornei), traversează culmea Piscul Calului şi coboară în pr. Haita [IV-1.53.17.2] (borna silvică 135 UP VI, OS Vatra Dornei). Urmăreşte aval pr. Haita 300 m până la confluenţa cu primul afluent de dreapta, urcă pe interfluviul dintre pr. Haita şi pr. Păltinişul (culmea Piciorul Paltinu) (borna 108 UP VI, OS Vatra Dornei) apoi coboară în Pârâul Păltinişul la borna silvică 106 UP VI, OS Vatra Dornei. Limita urmează amunte pr. Păltinişul circa 250 m (borna silvică 88 UP VI, OS Vatra Dornei), apoi urcă pe culmea Capul Dealului la cota 1692,2 m, trecând prin borna silvică 89 UP VI, OS Vatra Dornei şi continuă 500 m spre vest, pe culme, până la borna silvică 77 UP VI, OS Vatra Dornei, din care coboară în pr. Tarniţa [IV-1.53.17.2.1.] (borna silvică 73 UP VI, OS Vatra Domei). În continuare urmăreşte avale pr. Tarniţa până la confluenţa cu pârâul Bijilor (pr. Bâtcelor) (borna silvică 33 UP VI, OS Vatra Dornei). Urcă pe pârâul Bijilor, trece prin obârşia acestuia şi ajunge în Poiana Dumitrel de unde urmăreşte limita vestică a poienii, până sub Vf. Dumitrel (1689,0 m). De aici limita continuă spre SE, pe culme, prin bornele silvice 43 UP VI, OS Vatra Dornei şi 311 UP V, OS Vatra Dornei, apoi urmăreşte limita fondului forestier pe la vest de cota 1697,6 m prin bornele silvice 255, 58, 254, 252, 251, 248, 243 UP V, OS Vatra Dornei până în pr. Dumitrelul Mare (borna silvică 233 UP V, OS Vatra Dornei). Din acest punct limita urcă spre est până pe interfluviul drept al pr. Dumitrelul Mare (borna silvică 230 UP V, OS Vatra Dornei), pe care îl urmează, mai întâi pe culme şi apoi pe limita fondului forestier, până aproape de Vf. Negoiul Românesc (1883,0 m) (borna silvică 208 UP V, OS Vatra Dornei). Continuă pe limită de fond forestier prin bornele silvice 209, 227, 211, 200 şi 204 UP V, OS Vatra Dornei, urmează apoi drumul de carieră până întâlneşte interfluviul stâng al pr. Pietricelul pe care coboară în pârâu (borna silvică 173 UP V, OS Vatra Dornei). Traversează interfluviul dintre pr. Pietricelul şi Pârâul Neagra prin cota 1369,0 m şi urmează amunte pr. Neagra până la confluenţa cu pr. Puturos (borna silvică 162 UP V OS, Vatra Dornei). De la confluenţă limita parcului urcă spre est, pe culme, până la limita fondului forestier cu golul alpin (borna silvică 141 UP V, OS Vatra Dornei), pe care o urmează spre nord până la borna 25 UP VI, OS Vatra Dornei, trecând prin bornele silvice 137, 89, 82, 76, 60, 44 şi 26 UP VI, OS Vatra Dornei. De aici limita parcului continuă pe culme, spre nord, prin bornele silvice 28 UP V, OS Vatra Dornei şi 517 UP V, OS Panaci, apoi coboară la confluenţa Duruitoarea/pr. Băuca (borna silvică 503 UP V, OS Panaci). De la confluenţă limita parcului urcă la nord de Vf. Piciorul Ţiganului (1701,0 m) (borna silvică 380 UP V, OS Panaci) prin bornele silvice 604 şi 465 UP V, OS Panaci. Din nordul vârfului Piciorul Ţiganului (1701,0 m) şi până în culmea dintre pâraiele Izvorul Călimani şi Secu (Dealul Lat), limita parcului urmează limita fondului forestier. De aici limita parcului coboară pe o culme secundară în pârâul Secu şi urcă tot pe culme secundară în interfluviul dintre pr. Secu şi Voivodeasa (Culmea Tâlharului, cota 1609,0 m). De aici şi până la obârşia pr. Puturos limita parcului corespunde limitei superioare a fondului forestier şi trece prin Voivodeasa (cota 1642,2 m). De la obârşia pr. Puturos şi până la confluenţa pr. Steaga/Ilva Mare [IV-1.35.] limita parcului este dată de limita superioară a jneapănului. În continuare limita se orientează spre sud şi urcă în extremitatea vestică a Poienii Drăguş (borna 318 UP I, OS Lunca Bradului), la limita superioară a fondului forestier pe care o urmează, ocolind pe la sud de Vf. Drăguş (1768,0 m), până în cumpăna de ape dintre pr. Cucuberţul Mare [IV-1.35.2.1.] şi pr. Cocoşul (Culmea Cocoşului), prin bornele silvice 446, 565, 578 şi 579 UP II, O.S. Lunca Bradului. Continuă spre sud pe cumpăna de ape până la borna silvică 612 UP II, OS Lunca Bradului din care coboară la obârşia pr. Ghilcoşa pe care îl urmează avale până la confluenţa Ghilcoşa/Cucuberţul.
    Limita sudică. Porneşte de la confluenţa Ghilcoşa/Cucuberţul şi continuă amunte pe pr. Cucuberţul până la confluenţa Cucuberţul Mare/Cucuberţul Mic, iar de aici urcă pe interfluviul dintre cele două bazine până la cota 1408,7 m (borna silvică 539 UP II, OS Lunca Bradului). Continuă spre nord pe interfluviul principal dintre bazinele hidrografice Ilişoara Mică [IV-1.35.2.2.] şi Cucuberţul, până la intersecţia cu Piciorul Tăieturii (borna silvică 461 UP II, OS Lunca Bradului), din care coboară spre sud-vest pe Piciorul Tăieturii până la confluenţa Ilişoara Mică/Pârâul Rău şi urmează avale Ilişoara Mică, circa 300 m (borna silvică 431 UP II, OS Lunca Bradului). Urcă spre nord-vest până în culmea Păltinişoara Mare (borna silvică 430 UP II, OS Lunca Bradului), continuă spre nord-est pe interfluviul dintre bazinele hidrografice Ilişoara Mică şi Ilva [IV-1.35.], până în borna silvică 335 UP I, OS Lunca Bradului de sub Pleaşa sub Drăguş, apoi coboară la confluenţa Ilva Mare/pr. Pietrosul [IV-1.35.1.]. De la confluenţă, limita continuă, spre nord-vest, pe o culme secundară, până la borna silvică 231 UP I, OS Lunca Bradului, traversează primul afluent pe dreapta prin borna silvică 232 UP I, OS Lunca Bradului şi urcă în interfluviul stâng al pârâului Tihul la cota 1539,0 m (borna silvică 200 UP I, OS Lunca Bradului), trecând prin cota 1371,0 m. Coboară în pr. Tihul la borna silvică 191 UP I, OS Lunca Bradului şi urcă pe culme secundară în interfluviul drept la cota 1695,0 m. Din acest punct limita parcului urmăreşte interfluviul dintre bazinele hidrografice Ciungetul şi Tihul (Culmea Căpăţânii) până în Vf. Tătarului (1531,6 m), coboară pe Culmea Tătar la confluenţa Tihul (de Răstoliţa)/pr. Zăpodia Tătarului, de unde urmează avale pr. Tihul [IV-1.38.2.] până la confluenţa cu Valea Năruită. Continuă amunte pe Valea Năruită până la prima confluenţă (borna silvică 30 UP V, OS Răstoliţa), urcă pe interfluviul din dreapta al văii Năruita până în cumpăna de ape dintre Tihul şi Pârâul Mijlociu [IV-1.38.2.1.] (borna silvică 26 UP V, OS Răstoliţa) şi coboară pe acesta (Dealul Răstoşnea) până la confluenţa Tihul/Pârâul Mijlociu.
    Limita vestică. Porneşte de la confluenţa Tihul/Pârâul Mijlociu şi urcă pe Pârâul Mijlociu până amunte de confluenţa Pârâului Mijlociu/Dieciul (borna silvică 259 UP IV, OS Răstoliţa). În continuare se orientează spre vest şi traversează interfluviul dintre Pârâul Mijlociu şi pr. Scurtu prin borna 214 UP IV, OS Răstoliţa şi coboară în pr. Scurtu pe traseul liniei de funicular. Limita continuă amunte pe pr. Scurtu până la borna silvică 207 UP IV, OS Răstoliţa, urcă în Dealul Secului (1351,0 m) şi continuă pe interfluviul dintre bazinele hidrografice Pârâul Mijlociu şi Bistriţa [II-1.] până la aproximativ 200 m sud-est de Vf. Piatra Zurzugiul (Bistriciorul Mic 1917 m), trecând prin cota 1428,0 m, Vf. Piciorul Scurt (1541,6 m), cota 1553,0 m, borna silvică 199 UP IV, OS Răstoliţa şi cota 1710,8 m. De la Piatra Zurzugiul, continuă pe limita fondului forestier pe la vest de Vf. Aurorul (1835,0 m) până în pârâul Colbul, de unde urcă în Muntele Viişoarei (1802,6 m) şi continuă pe cumpăna de ape a pârâului Izvorul Prislopului [II-1.24.4.2.], până la borna silvică 108 UP IV, OS Dorna Candreni. De aici coboară în pârâul Zgârciul (borna silvică 105 UP IV, OS Dorna Candreni) prin bornele silvice 106 şi 104 UP IV, OS Dorna Candreni, urmează aval pârâul până la borna 100 UP IV, OS Dorna Candreni, apoi urcă pe o culme secundară, spre SV, până în culmea dintre pr. Zgârciul şi pr. Fundul Zgârciului (borna silvică 99 UP IV, OS Dorna Candreni), pentru a coborî în pârâul Zgârciul la borna silvică 90 UP IV, OS Dorna Candreni prin bornele silvice 97 şi 95 UP IV, OS Dorna Candreni. Limita parcului continuă spre sud-sud-est pe o culme secundară până în cota 1613,9 m (borna silvică 89 UP VI, OS Dorna Candreni), de unde coboară în pârâul Strănior (borna silvică 69 UP IV, OS Dorna Candreni) pe care îl urmează avale aproximativ 100 m (borna silvică 63 UP IV, OS Dorna Candreni). De aici limita parcului traversează pe culmi secundare interfluviul dintre văile Strănior şi Tihu II, trecând prin bornele silvice 61 şi 60 UP IV, OS Dorna Candreni şi continuă până la borna 47 UP IV, OS Dorna Candreni, din pr. Tihu II. Din acest punct limita parcului continuă amunte pe pârâul cu obârşia sub cota 1453,0 m (borna silvică 42 UP IV, OS Dorna Candreni), coboară în pr. Gruiul, pe culmi secundare, prin bornele silvice 33, 29, 28, 27 şi 25 UP IV, OS Dorna Candreni şi continuă pe pr. Gruiul până la confluenţa acestuia cu Izvorul Dornei (borna silvică 324 UP II, OS Dorna Candreni). Limita parcului urmează avale Izvorul Dornei până lângă cabana forestieră (borna silvică 329 UP II, OS Dorna Candreni), traversează interfluviul dintre bazinele hidrografice Izvorul Dornei şi Pârâul Cotit, trecând prin bornele silvice 308 şi 303 UP II, OS Dorna Candreni, din care coboară în Pârâul Cotit (borna silvică 304 UP III, OS Dorna Candreni) şi îl urmează avale până la borna silvică 300 UP II, OS Dorna Candreni. Limita ocoleşte bazinul hidrografic al pârâului Daliilor prin bornele silvice 299, 290, 289, 280, 287 şi 281 UP III, OS Dorna Candreni şi coboară în pr. Bârsanilor la borna silvică 282 UP III, OS Dorna Candreni. De aici traversează în pr. Horoava (Ciutei) la borna silvică 273 UP III, OS Dorna Candreni prin bornele silvice 277 şi 272. Continuă amunte pe vale (circa 300 m) până la borna 269 UP III, OS Dorna Candreni şi traversează interfluviul dintre bazinele hidrografice Dorna şi Voroava [XII-1.10.1.1.] prin bornele silvice 253, 251 şi 210 UP III, OS Dorna Candreni până la borna silvică 211 UP III, OS Dorna Candreni din valea Voroava. Continuă amunte pe Voroava circa 600 m (borna silvică 185 UP III, OS Dorna Candreni), de unde urcă pe o culme secundară în Piciorul Calului (borna silvică 173 UP III, OS Dorna Candreni) şi coboară în valea Piciorul Calului la borna silvică 174 UP III, OS Dorna Candreni. De aici limita parcului traversează culmea Piciorul Bârsanilor prin bornele silvice 259, 157, 155, 148 până la borna silvică 149 UP III, OS Dorna Candreni UP III, aflată în valea de la nord de culmea Piciorul Bârsarilor. Urmează avale pârâul până la confluenţa cu Prislopul (borna silvică 143 UP III, OS Dorna Candreni), continuă amunte pe Prislopul până la borna silvică 136 UP III, OS Dorna Candreni şi urcă în interfluviul dintre bazinele hidrografice Prislop şi Faţa Prislopului (borna silvică 135 UP III, OS Dorna Candreni). Limita parcului continuă pe culme, spre vest, şi coboară la confluenţa marcată de borna silvică 108 UP III, OS Dorna Candreni şi urmăreşte avale pârâul până la confluenţa cu Faţa Prislopului (borna silvică 106 UP III, OS Dorna Candreni), aflată amunte de cabana rezervorului de apă. De aici limita parcului continuă amunte pe Faţa Prislopului până la obârşie, urcă pe culme în vârful Ciungilor (1453,0 m) şi continuă spre SV circa 250 m, coborând apoi pe linia de pantă maximă în Pârâul cu Peşti (borna silvică 10 UP III, OS Dorna Candreni) unde întâlneşte limita nordică.

    PARCUL NAŢIONAL COZIA

    Sunt reunite sub acest generic trei sectoare montane distincte. Este vorba de partea de sud-est a Munţilor Lotrului, separat de restul parcului de văile largi ale Oltului şi Lotrului. Partea estică a Munţilor Căpăţânii şi Muntele Cozia propriu-zis despărţite de râul Olt, constitue o unitate peisagistică complexă.

    Partea sud-estică a Munţilor Lotrului
    Limita nordică. Porneşte din interfluviul stâng al văii Călineşti [VIII-1.134], din înşeuarea aflată la nord-vest de Culmea Cârciumii (borna silvică 417 UP I, OS Cornet), se continuă spre sud-est pe Culmea Cârciumii până la cota 815,1 m (borna silvică 439 UP I, OS Cornet), iar de aici continuă prin pădure spre sud-est, pe Culmea Cârciumii până la baza acesteia în lunca Oltului (borna silvică 437 UP I, OS Cornet).
    Limita estică. De la baza Culmii Cârciumii (borna silvică 437 UP I, OS Cornet), limita se orientează spre sud pe partea dreaptă a şoselei Sibiu - Râmnicu Vâlcea (E 81), la limita pădurii ocolind pe la vest localitatea Tuţuleşti, până la baza culmii Negoiu (borna silvică 426 UP I, OS Cornet). Ocoleşte localitatea Călineşti făcând un intrând pe valea Călineşti până la borna silvică 425 UP I, OS Cornet, travesează valea la borna silvică 86 UP I, OS Cornet şi continuă spre sud ocolind localităţile Proieni, Corbu şi Golotreni (bornele silvice 83, 37, 30 UP I, OS Cornet), până la intersecţia căii ferate cu drumul european E 81 (269 UP VI, OS Brezoi).
    Limita sudică. De la intersecţia căii ferate cu drumul european E 81, limita parcului se continuă pe limita fondului forestier, amunte, pe malul stâng al râului Lotru până la intrarea văii Vasilatu în lunca Lotrului (borna silvică 235 UP VI, OS Brezoi, aflată la circa 100 m la nord de confluenţa V. Lotrului [VIII-1.135] cu V. Vasilatu [VIII-1.135.17]).
    Limita vestică. De la baza interfluviului stâng al văii Vasilatului (borna silvică 235 UP VI, OS Brezoi), limita parcului continuă pe acesta, prin cota 605,4 m, Plaiul Dobra, prin cotele 763,0 m şi 836,0 m şi ajunge în Vf. Poiana Suliţei (1013,4 m). Din Vf. Poiana Suliţei traseul limitei se orientează spre est, pentru a coborî la obârşia pr. Suliţelor (98 UP I, OS Cornet) pe care se continuă până la confluenţa cu valea Călineşti. În continuare limita parcului urmăreşte amunte valea Călineşti circa 250 m şi urcă pe primul afluent din stânga până la înşeuarea aflată la nord-vest de Culmea Cârciumii (borna silvică numărul 417 UP I, OS Cornet).

    Sectorul Munţilor Cozia - Căpăţâna
    Limita nordică. De la baza culmii Mavra (borna silvică 1 UP V, OS Călimăneşti) limita parcului continuă spre sud-est pe limita fondului forestier pe stânga văii Băiaş [VIII-1.133], până la borna silvică 396 UP VIII, OS Cornet. Din acest punct, limita parcului se îndreaptă spre est urmând cursul pârâului Băiaşul până la confluenţa cu valea Călugăresei pe care o urmăreşte amunte până la limita fondului forestier (borna silvică numărul 414 UP VIII, OS Cornet). Se continuă pe limita fondului forestier de pe versantul stâng al văii Băiaşu până la confluenţa cu pârâul Sturii (borna silvică 335 UP VIII, OS Cornet), şi urmează malul drept al Băiaşului până la intrarea în satul Pripoare (borna silvică 330 UP VIII, OS Cornet).
    Limita estică. De la intrarea în satul Pripoare (borna silvică 330 UP VIII, OS Cornet) până la Valea Roşia (borna 311 UP VIII, OS Cornet) limita parcului urmăreşte marginea fondului forestier ocolind pe la vest prin vârful Sturului (837,1 m) şi cota 776 m, terenurile agricole aferente satelor Pripoare şi Surdoiu. De aici limita se continuă aval pe malul stâng al Văii Roşia şi apoi pe limita fondului forestier până în valea Podul (borna silvică 306 UP VIII, OS Cornet). Limita parcului continuă spre sud pe malul drept al pârâului Podul (Valea Groşilor), trece pe la obârşia pârâului Podul, urcă pe interfluviul (111 UP VI, OS Călimăneşti) dintre văile Podul şi Valea Robaia (Valea Cumpeniţa) - afluent al pr. Brădişor [VIII-1.140.2], şi coboară urmărind malul drept al pârâului Robaia până la ieşirea acestuia din fondul forestier (borna silvică 114 UP VI, OS Călimăneşti). Se continuă pe limita fondului forestier până la sudul Dealului cu Coacăză (99 UP VI, OS Călimăneşti), ocolind pe la vest localitatea Dângeşti. În continuare limita coboară pe malul stâng al pârâului Valea Mică până la circa 400 m amunte de confluenţa cu pârâul Robaia (borna silvică 102 UP VI, OS Călimăneşti) şi continuă pe liziera pădurii până la ieşirea din fondul forestier a pârâului Valea Mare (borna silvică 61 UP VI, OS Călimăneşti).
    Limita sudică. Porneşte de la ieşirea pârâului Valea Mare (borna silvică 61 UP VI, OS Călimăneşti) din fondul forestier şi continuă amunte pe malul drept al acestuia până la borna silvică 67 UP VI, OS Călimăneşti, de unde se îndreaptă spre NV pe culme secundară, până în interfluviul dintre pr. Curmăturii şi pr. Valea Mare la cota 1042,5 m urmărind apoi culmea, spre sud, până în pr. Sălătruc [VIII-1.140.3] (pr. Păteşti) (borna silvică 44 UP VI, OS Călimăneşti). În continuare limita urmăreşte amunte pr. Păteşti, pe malul drept, aproximativ 200 m până la confluenţa acestuia cu pr. Păstăi, de unde urcă pe culme secundară (Culmea Afiniş) până în interfluviul stâng al pr. Păuşa [VIII-1.137] (Plaiul Călimanului) la 250 m sud de cota 1005,1 m. De aici limita parcului urmăreşte spre sud culmea principală dintre pr. Păuşa [VIII-1.137] şi Sălătruc (pr. Păteşti), pr. Valea Satului până în vârful Păuşa 652,3 m, trecând prin cotele 962,5 m, 968,4 m, 772,0 m, 672,0 m şi 651,2 m. Din Vf. Păuşa limita parcului continuă spre vest pe culme secundară până la liziera pădurii (borna silvică 241 UP V, OS Călimăneşti), pe care o urmăreşte până la ieşirea pr. Păuşa din pădure, în nord-estul localităţii Păuşa (borna silvică 188 UP V, OS Călimăneşti). De la nord-estul localităţii Păuşa (borna silvică 188 UP V, OS Călimăneşti) limita parcului urmăreşte limita fondului forestier, ocoleşte Mănăstirea Turnu (borna 168 UP V, OS Călimăneşti) şi trece prin borna 164 UP V, OS Călimăneşti aflată în nordul poienii din jurul Mănăstirii Turnu. De la borna silvică 164 UP V, OS Călimăneşti la borna silvică 122 UP III, OS Călimăneşti limita parcului traversează râul Olt [VIII-1] şi continuă apoi pe limita fondului forestier spre sud, pe malul drept al Oltului, până la nord de localitatea Căciulata (borna silvică 91 UP III, OS Călimăneşti), la baza interfluviului stâng al pr. Căciulata [VIII-1.138]. În continuare limita parcului urcă pe interfluviul stâng al pr. Căciulata până în Culmea Puturoasa la cota 871,0 m trecând prin cotele 679,0 m, 778,7 m şi 794,5 m. De aici limita parcului urmează spre vest Culmea Puturoasa până în Muchia Plopilor, trecând prin cota 934,0 m, continuă apoi pe interfluviul dintre bazinele Muereasca [VIII-1.141] (la sud) şi Căciulata, respectiv Lotrişor [VIII-1.136] (la nord) până la cota 1074,0 m trecând prin cota 1179,0 m, Vf. Dosul Pământului (1159,0 m), cota 1219,0 m şi Vf. Olăneştilor (1415,5 m).
    Limita vestică. De la cota 1074,0 m limita parcului trece prin obârşia pr. Iangului până la confluenţa acestuia cu pr. Valea lui Stan [VIII-1.135.16] pe care îl urmează apoi aval, pe malul stâng până la ieşirea pârâului Valea lui Stan din fondul forestier (borna silvică 146 UP I, OS Brezoi). De aici limita parcului urmăreşte limita fondului forestier, ocoleşte pe la sud localitatea Brezoi şi ajunge în valea Oltului (borna silvică 124 UP IV, OS Călimăneşti). De la borna silvică 124 UP IV, OS Călimăneşti la borna silvică 118 UP V, OS Călimăneşti limita parcului traversează râul Olt şi continuă apoi spre nord pe malul stâng al acestuia trecând prin bornele silvice 93, 98, 94, 89 UP V, OS Călimăneşti şi ocolind pe la est localităţile Văratica şi Drăgăneşti până la baza culmii Mavra (borna silvică I UP V, OS Călimăneşti).

    PARCUL NAŢIONAL PIATRA CRAIULUI

    Limita nordică. În partea nord-estică a parcului limita porneşte de la baza Culmii Măgura (borna 1 UP V, OS Zărneşti) şi urmăreşte limita fondului forestier de pe faţa nordică a acesteia până în valea Prăpăstiilor [VIII-1.50.3] (borna silvică 4 UP V, OS Zărneşti), trecând prin borna 36 din valea Tohăniţa [VIII-1.50.4.5]. În continuare limita se îndreaptă prin păşune spre NNE până la locul numit Hora cu Brazi (borna silvică 2 UP V, OS Zărneşti), ocoleşte pe la E şi N acest loc, după care se îndreaptă spre NV, aproximativ în linie dreaptă, pe limita dintre fâneţe şi terenul arabil, trecând prin locul numit Topliţa, până la intersecţia dintre valea Crăpăturii şi drumul forestier Zărneşti - Plaiu Foii. În continuare urmează drumul forestier până la podul peste Bârsa Mare [VIII-1.50] din apropierea confluenţei acesteia cu Bârsa Fierului [VIII-1.50.2]. Apoi urmăreşte malul stâng al Bârsei Mari, spre vest, până la podul peste Bârsa lui Bucur [VIII-1.50.1], de unde continuă pe drumul forestier până la podeţul peste Valea Coţofenei. Urmează valea în amunte până la limita fondului forestier pe care se continuă până pe Muchia Coţofenei (borna silvică 120 UP VI, OS Zărneşti).
    Limita vestică. Din Muchia Coţofenei (borna silvică 120 UP VI, OS Zărneşti), limita se îndreaptă spre sud, pe marginea fondului forestier, aproximativ 300 m pentru a ocoli perimetrul construit, de pe malul drept al Bârsei Tămaşului, coboară în Bârsa Tămaşului, la bazinetul de captare pentru microcentrala electrică, apoi urmează amunte malul stâng al Bârsei Tămaşului, până la confluenţa cu Valea lui Sbârneci. De aici limita parcului urmăreşte liziera păşunii împădurite de pe versantul stâng al văii pentru a include poiana din lungul Bârsei Tămaşului, până la confluenţa dintre Bârsa Tămaşului şi valea Borşa (v. Boşii). De aici urcă pe interfluviul secundar dintre cele două văi până ajunge în Culmea Tămaşului. Apoi urmează spre sud-est pe Culmea Tămaşului (interfluviul dintre bazinul hidrografic al râului Bârsa [VIII-1.50] şi bazinul hidrografic al râului Dâmboviţa [X-1.25]) trecând prin Curmătura Oţeţelea (1484 m), până în borna silvică 224 UP III Cascoe, OS Rucăr, de sub vârful Tămăşel. De aici limita urmăreşte culmea Tămăşel, prin Vf. Muntele Tămăşel (1347,0 m) şi coboară spre sud, până la confluenţa Dâmboviţa/Dragosloveni. În continuare urmează spre sud malul drept al Dâmboviţei, până la confluenţa cu valea Mira, de unde ocoleşte pe la est localitatea Sătic şi revine pe râu (în dreptul bornei 383 UP III, OS Rucăr). Limita urmăreşte aval malul drept al Dâmboviţei până în apropiere de intrarea în Cheile Dâmboviţei (borna silvică 382 UP III, OS Rucăr) şi urmează culmea secundară din dreapta Dâmboviţei, urcând prin Gruiul Raţei (1083,4 m), apoi se îndreaptă spre sud-est pe culmea Piscul cu Colţi, până la ieşirea Dâmboviţei din chei (borna silvică 39 UP III, OS Rucăr). De aici limita urmează din nou malul drept al Dâmboviţei trecând prin satul Podu Dâmboviţei, până în apropierea intrării în chei, la linia de înaltă tensiune (borna silvică 6 UP III, OS Rucăr). În continuare se îndreaptă spre vest, urcând pe versant în lungul liniei de înaltă tensiune până la limita fondului forestier (borna silvică 5 UP III, OS Rucăr), pe care o urmează prin Vf. Crucii (987,7 m), până la ieşirea Dâmboviţei din chei (borna silvică 163 UP VII, OS Rucăr).
    Limita sudică. De la ieşirea râului Dâmboviţa din chei (borna silvică 163 UP VII, OS Rucăr), urmăreşte limita fondului forestier spre sud prin locul numit La Cuculeţ şi prin locul numit La Brădet (borna silvică 160 UP VII, OS Rucăr), după care urcă prin pădure pe linia de cea mai mare pantă până în culmea Prislop pe care o urmează până în Vf. Piatra Berbecilor (1412,5 m). Din acest vârf limita coboară pe culme până în amunte de Cheile Pitei, urmăreşte amunte pârâul Pita, până la un afluent de dreapta pe care urcă în culmea Menghia la cota 1132,0 m. Din acest punct limita coboară în pârâul Plaiul, pe care îl urmează în aval până la confluenţa cu Valea Ghimbav [X-1.25.5] şi apoi urcă pe aceasta până la confluenţa cu pârâul Bechet.
    Limita estică. De la confluenţa Valea Ghimbav/Bechet limita urcă spre nord-vest pe linia de cea mai mare pantă în Culmea Ghimbavului (borna silvică 4 UP VII, OS Rucăr), pe care o urmează spre est prin Muntele Ghimbav (1335,5 m), Vf. Colţii Ghimbav (1406,6 m), până la limita fondului forestier (borna silvică 358 UP VIII, OS Rucăr). De aici se continuă pe limita fondului forestier până în râul Dâmboviţa (borna silvică 385 din UP VIII, OS Rucăr). Apoi se îndreaptă spre nord urmând malul stâng al Dâmboviţei până la confluenţa cu Dâmbovicioara [X-1.25.3]), de unde urcă în amunte pe aceasta până la intrarea în Cheile Dâmbovicioarei (borna silvică 1 UP VI, OS Rucăr), urcă la limita superioară a versantului stâng al cheilor, urmărind limita dintre fâneţe şi fondul forestier până la borna 279 UP VI, OS Rucăr, traversează pădurea la borna silvică 280 UP VI, OS Rucăr şi urmăreşte limita fondului forestier până în râul Dâmbovicioara aval de satul Dâmbovicioara (borna silvică 213 UP VI, OS Rucăr). În continuare limita traversează râul Dâmbovicioara pe malul drept, urmează limita fondului forestier pe marginea satului Dâmbovicioara, revine pe malul stâng amunte de sat (borna silvică 151 UP VI, OS Rucăr), continuă pe limita fondului forestier ce include stâncăriile împădurite şi Peştera Dâmbovicioarei, traversează apoi Dâmbovicioara aval de construcţiile din Valea Rea (borna silvică 255 UP VI, OS Rucăr) pe care le ocoleşte (borna silvică 25 UP VI, OS Rucăr), revenind pe stânga văii la ieşirea Dâmbovicioarei din Cheile Brusturetului (borna silvică 142 UP VI, OS Rucăr) pe care le include în parc. Amunte de Cheile Brusturetului (borna silvică 133 UP VI, OS Rucăr) limita urcă pe versantul stâng la limita superioară a fondului forestier în Colţul Păltinişului (1232,0 m) prin borna 134 UP VI, OS Rucăr. În continuare limita ajunge în culmea Pleşei pe limita pădurii (bornele 132, 241, 165 UP VI, OS Rucăr), urmărind culmea până în cota 1488,0 m (borna silvică 64 UP VII, OS Râşnov), trecând prin Vf. Gâlma Pleşei (1471,8 m). Limita parcului urmăreşte marginea fondului forestier ajunge în Vârful lui Stavrăţ (1216,6 m), urmează apoi interfluviul Valea lui Nen/Valea Seacă până la confluenţa celor două (borna silvică 126 UP VII, OS Râşnov), coboară pe Valea lui Nen până la primul afluent pe dreapta pe care îl urmează până la obârşia acestuia, la intersecţia de drumuri din satul Peştera. De aici coboară pe pârâul Rudăriţa până la confluenţa cu valea Sbârcioara [VIII-1.50.4.2], urmează aval valea Sbârcioarei şi mai jos valea Turcu [VIII-1.50.4] până la borna 212 din U.P. VII, O.S. Râşnov, situată la extremitatea estică a Colţilor Măgurii, în apropierea localităţii Bran.
    Zona de intravilan aferentă localităţilor Peştera, Măgura, Moieciu şi Bran este încadrată în categoria de management V - parc natural - şi se întinde spre nord-vest până la o limită de demarcaţie ce urmăreşte drumul Zărneşti - Măgura până la ieşirea din fondul forestier (borna silvică 73 UP V, OS Zărneşti) urmărind spre S V limita fondului forestier până sub Vârful lui Stravăţ (borna silvică 85 UP VII, OS Râşnov).

    PARCUL NATURAL GRĂDIŞTEA MUNCELULUI - CIOCLOVINA

    Limita nordică. Porneşte din şaua Poarta Scârnii (1554,0 m) şi urmăreşte spre vest interfluviul dintre Orăştie (Grădiştea) [IV-1.114] şi Sibişel [IV-1.14.5], până în Vf. Prisaca (1216 m), trecând prin cota 1604,5 m, Culmea Godeanului (1620,4 m), Vf. Godeanu (1656,2 m), Culmea Muncelului (1563,7 m), Culmea Ulmului (1231,0 m), Cioaca Ulmului, Poiana Hafia, Vf. Groape (1283,5 m), Dealul Izvoarele (1233,0 m) şi Vf. Brusturelu (1229 m). Din Vf. Prisaca (1219 m), limita coboară prin Dâlma Cireşului în nordul localităţii Costeşti, la podul peste valea Orăştie (Grădiştea).
    Limita vestică. Porneşte din localitatea Costeşti, de la podul peste Orăştie (Grădiştea), urmărind amunte malul stâng al răului Orăştie (Grădiştea) până la confluenţa cu pârâul Vinţii şi continuă amunte pe aceasta până la confluenţa cu pârâul Poienii. De la confluenţă urmăreşte amunte malul stâng al pârâului Poienii, pe la est de Muchia Fetei până în Vf. Chicera (Chicioara 775,1 m), de unde intră pe interfluviul principal dintre valea Faieragulu [IV.1.114.4] şi Valea Luncanilor [IV-1.117.19], trece peste Dealul Merişoara (781 m), Vf. Văgău (781,2 m), Dealul Prohodiştea, până în Vf. Secuiului (948,0 m), din care coboară pe o culme secundară la confluenţa de sub obârşia pârâului Scaiului. Limita urmăreşte avale pârâul Scaiului până la confluenţa cu Valea Luncanilor, apoi continuă amunte pe Valea Luncanilor până la confluenţa cu V. Morii [IV-1.117.19.1]. De la confluenţă amunte, V. Luncanilor este denumită V. Vânătorului. Urmăreşte amunte malul stâng al V. Vânătorului până la confluenţa situată la NNV de Vf. Lăuţu (910 m) şi urcă în acesta pe o culme secundară. În continuare limita coboară spre SSE, pe o culme secundară, în pârâul Văratecu, pe care îl urmează aval până la confluenţa cu Valea Dreptu. Urmăreşte amunte Valea Dreptu (circa 1,3 km) până la limita pădurii şi urcă în Vf. Măgura (803,6 m), trecând prin cota 616,0 m. Din vârful Măgura limita coboară prin Dealul Coroi (678,0 m) în valea Ohaba [IV-1.117.6], la confluenţa acesteia cu pârâul care iese din Peştera Şura Mare şi urmăreşte avale pârâul Ohaba până la confluenţa cu pârâul Şipotele. De la confluenţă limita continuă amunte pe pârâul Şipotele circa 900 m, până în vestul cătunului Şipoteni ocolind pe la vest şi sud peşterile din valea Şipotele şi Cascadei (incluse în parc), după care urcă în versantul stâng al pârâului Şipotele, Dealu Dreptu (942,0 m), prin Dumbrava şi cota 662,0 m. De aici se orientează spre S, prin Vf. Muncelu Mare (944,2 m), pe la partea superioară a abruptului, iar de la extremitatea sudică a acestuia coboară în valea Strei [IV-1.117], în partea de N a localităţii Petros. În continuare limita traversează Streiul şi urcă pe o culme secundară pe interfluviul dintre Strei şi Pârâul lui Balmoş. Urmează spre S acest interfluviu şi coboară în localitatea Crivadia la podul peste Pârâul lui Balmoş.
    Limita sudică. O constituie drumul naţional DN 66 Simeria - Petroşani, din localitatea Crivadia, prin pasul Merişor-Băniţa (752 m), până la intersecţia cu drumul vicinal Peştera-Jupâneasa de pe partea stângă a DN 66.
    Limita estică. Porneşte din DN 66 şi urmăreşte drumul vicinal Peştera-Jupâneasa până în cătunul Jupâneasa, la podul peste valea Jupâneasa, apoi urcă spre V în cumpăna de ape dintre bazinele hidrografice Jigureasa [VII-1.15.8.1] şi Jupâneasa [VII-1.15.8.2], pe care o urmează spre N prin cota 951,0 m, Dealul Dâlmoş (1085,0 m), Vf. La Zapoje (1223,9 m), Vf. Jiguru Mare (1498,7 m), Vf. Muntelui (1451,5 m), până în Vf. Capul Muntelui (1377,0 m). În continuare limita coboară pe o culme secundară la confluenţa văii Petros (Strei) cu pr. Pravăţ, urcă amunte pe malul stâng al văii Petrosului până la confluenţa cu Valea Scorţarului, pe care o urmează amunte până în şaua de sub Vf. Steaua Mare (1730,2 m). Îşi menţine apoi direcţia spre N, pe interfluviul principal dintre Strei şi Grădiştea (Orăştie), pe culmea Steaua şi trece prin cotele 1674,0 m, 1665,0 m, 1659,0 m, 1631,5 m, până în şaua Poarta Scârnii (1554,0 m).

    PARCUL NAŢIONAL SEMENIC - CHEILE CARAŞULUI

    Limita nordică. Porneşte din drumul forestier care se desprinde din şoseaua Reşiţa - Cuptoare spre Comarnic, la 3,2 km de la intersecţie (borna silvică 78 UP VII, OS Reşiţa) urmărind liziera pădurii până în Valea Mare (borna silvică 79 UP VII, OS Reşiţa), continuă amunte pe pârâu până la borna silvică 81 UP VII, OS Reşiţa, după care urmează limita fondului forestier cu fâneţele şi păşunile împădurite ale locuitorilor localităţii Cuptoare, până în şoseaua Cuptoare - Văliug (borna silvică 81 UP VI, OS Reşiţa), prin bornele 64, 62, 4, 15, 16, 17 din UP VII, OS Reşiţa. Continuă pe drumul spre Văliug 1,16 km (borna silvică 54 UP V, OS Reşiţa) după care se înscrie spre sud pe o succesiune de mameloane şi înşeuări marcate de cotele 685,0 m, 725,5 m (D. Piatra Albă), 775,5 m şi 818,0, după care trece în Culmea Văliug (885,1 m). Din cota 885,1 m, limita coboară pe o culme secundară în Valea Grindeşti (borna silvică 4 UP VI, OS Văliug) prin bornele 2 şi l UP VI, OS Văliug, de unde urmăreşte limita dintre fondul forestier şi islazul Grindeşti până la Acumularea Gozna (borna silvică 16 UP VI, OS borna silvică 54 UP V, OS Văliug). Ocoleşte pe la S Acumularea Gozna, pe limita fondului forestier, excluzând din parc Complexul turistic Crivaia, Poiana Crivaia şi terenurile agricole ale locuitorilor din Văliug, trecând prin bornele silvice 32, 58, 26, 27, 38, 13, 15, 11, 9, UP II, OS Văliug până la sud de baraj (borna silvică 3 UP II, OS Văliug). Din borna silvică 3 UP II, OS Văliug, limita urmează spre SE culmea secundară Cracu Drăguţei, care porneşte din estul barajului, pe limita dintre fondul forestier şi fâneţele comunei Văliug, până la confluenţa Gozna/Goznuţa (borna silvică 158 UP I, OS Văliug), trecând prin bornele 159, 157, din UP I, OS Văliug. De aici limita parcului continuă pe limita fondului forestier cu păşunea împădurită Hârţu până în Cracu Haitului (borna silvică 117 UP I, OS Văliug), trecând prin borna silvică 119 UP I, OS Văliug. Din Cracu Haitului coboară pe linia de cea mai mare pantă în drumul Văliug - Brebu Nou, pe care îl urmează până în pârâul Grădişte (borna silvică 12 UP l, OS Văliug). În continuare urmează avale limita fondului forestier de pe malul drept al pârâului Grădiştea până la acumularea Trei Ape (prin bornele silvice 75, 72, 46, 41 UP IX, OS Văliug) şi continuă pe malul vestic al lacului, tot pe limita fondului forestier până la confluenţa pârâului Semenic cu Og. Furtunii (borna silvică 44 UP IX, OS Văliug).
    Limita estică. Porneşte de la confluenţa pârâului Semenic cu Og. Furtunii (borna silvică 44 UP IX, OS Văliug), urcă apoi Ogaşul Furtunei până în Vf. Păroasă Mare (1268,0 m), urmăreşte culmea Păroasa (interfluviul Judecătorul/Semenic) până în pârâul Semenic [V-2.2], (borna silvică 47 UP X, OS Văliug). Traversează apoi pârâul Semenic (Păroasa) pe la vest de Cabana Vadu Rău şi urcă pe Cracu Murgului pe interfluviul Nergăniţa [VI-1.1] /Semenic în Tâlva Nergăniţa Mare (1363,5 m), prin bornele 46, 45 UP X, OS Văliug şi 21 UP XI, OS Văliug de unde coboară la borna silvică 89 UP VI, OS Nera. De aici urmează interfluviul Nergăniţa/Mehadica [V-1.12.4] şi Globu [V-1.12.4.4] până în Poiana Flămânda (borna 118 UP VI, OS Nera) prin Vf. Tâlva Nergăniţa Mică (1254 m), Vf. Nergăniţa Mică (1220,7 m) şi Culmea Trecătoarea (cotele 1083,0 m, 897,7 m). Din Poiana Flămânda limita coboară (prin borna 119 UP VI, OS Nera) în pârâul Nergăniţa la vest de cabana forestieră (borna silvică 120 UP VI, OS Nera). Urmează avale pârâul Nergăniţa circa 700 m (borna silvică 5 UP VI, OS Nera), de unde urcă în Culmea Mică (borna silvică 4 UP VI, OS Nera) şi coboară la confluenţa Nera [VI-1]/Coşava [VI-1.2], prin cota 847,0 m şi Cracu Botu Calului (908,0 m).
    Limita sudică. Din confluenţa Nera/Coşava limita urmăreşte amunte, circa 1,3 km, malul drept al pârâului Coşava până la borna silvică l UP V, OS Nera, de unde urcă pe culmea secundară dintre Coşava şi Coşava Mică, până în Tâlva Eapi (1208,0 m), trecând prin Cracu cu Brazi, şaua între Coşave (885,0 m), cota 922,0 m şi Cracu lui Ivan (1056,0 m). Din Tâlva lepi (Eapi) (1208,0 m), limita urmăreşte culmea principală a Munţilor Semenic (interfluviul Poneasca [VI-1.7.1] /Coşava, Helişag [VI-1.3], Tărâia [VI-1.7.2]), până la circa 700 m amunte de confluenţa Poneasca/Miniş [VI-1.7] (borna silvică 197 UP III, OS Poneasca), trecând prin cotele 1121,0 m, 1193,5 m, 1036,0 m, Culmea Mare (978,5 m), Culmea Trei Movile (958,0 m), Poiana Mărului, cota 920,7 m şi 602,0 m. Din acest punct, limita urmăreşte avale malul stâng al râului Poneasca, până la confluenţa cu Minişul.
    Limita vestică. Porneşte de la confluenţa Poneasca/Miniş şi până la Tâlva cu Brazi (aflată la circa 400 m N de Dealul Frumos - 832,2 m) este comună cu limita Parcului naţional Cheile Nerei - Beuşniţa şi trece prin Dealu Zăbăl (685,8 m), cotele 702,2 m, 834,6 m, Dealu Trei Movile (926,9 m), Tâlva Predilcova (891,2 m) şi cota 782,3 m. Din Tâlva cu Brazi şi parcurge interfluviul Buhui/Şteier [VI-1.7.a] şi Buhui/Gârlişte [V-3.3.], până în Şaua Mărghitaş (borna silvică 30 UP VI, OS Anina), prin bornele silvice 39, 35, 32, UP VI, OS Anina, Dealu Colonovăţ (812,0 m), după care coboară sub LEA 35 kv (bornele silvice 12, 13 UP VI, OS Anina) din nordul localităţii Anina, pe care o ocoleşte pe limita fondului forestier (bornele silvice 5, 6, 7 UP VI, OS Anina) şi reintră pe traseul LEA 35 kv, la borna silvică 15 UP VI, OS Anina. Continuă pe traseul LEA şi coboară în pârăul Gârlişte (borna silvică 23 UP VI, OS Anina), traversează pârâul Gârlişte (Şlucht) şi urcă pe versantul stâng al acestuia până la calea ferată. Urmează calea ferată până la borna 138 UP V, OS Anina şi continuă pe limita fondului forestier cu păşunea Gârlişte, până în Ogaşul Găurii, ocolind Dealul Moghila (680,8 m), prin Cleanţu Cerbului (520,0 m), lazomnic (502,0 m). De aici continuă avale pe Ogaşul Găurii până la confluenţa cu V. Gârliştei, apoi limita continuă prin Dealu Stupilor, Dealu Vânăt (454,7 m), Dealu Golaş (borna topo 495,1 m), Dealu Curiciţa, pe limita estică a localităţii Caraşova până la drumul naţional 58. Limita urmează apoi drumul naţional 58 până la intersecţia sa cu drumul spre labalcea pe care continuă circa 1,3 km, de unde urcă în Vârfu Muchii (592,3 m) din Dealu Pasac, se îndreaptă în continuare spre SE până în Dealu Groapa lepii (546,0 m), apoi spre N prin Dealu Grindu, cotele 703,0 m, 754,0 m, până în Dealu Ponor (808,1 m). Din acest punct, limita urmează fondul forestier până în drumul forestier D 162 (borna silvică 77 UP VII, OS Reşiţa), prin borna 87 UP VII, OS Reşiţa, pe care continuă spre N până la intrarea acestuia în pădure (borna silvică 78 UP VII, OS Reşiţa), unde întâlneşte limita de nord.

    PARCUL NAŢIONAL MUNŢII MĂCINULUI

    Este format din două masive distincte: Culmea Pricopanului şi Munţii Macin.

    Culmea Pricopanului:
    Limita nordică: Porneşte de la obârşia văii Vasilica Mică (borna silvică 377 UP I, OS Macin) de sub Vf Cheia (259,7 m) coboară pe vale până la prima confluenţă pe stânga (borna silvică 376 UP I OS Macin). De aici se orientează spre est pe linia de schimbare de pantă, traversează obârşiile văilor Vasilica Mare, Sulucu Valea La Cheraoagă, Valea Moş Andrei (Moş Dinu) până în înşeuarea dintre Dealu Pricopanu şi Dealu Îmbulzita (borna silvică 317 UP I OS Macin).
    Limita estică: Din înşeuarea dintre Dealu Pricopanu şi Dealu Îmbulzita (borna silvică 317 UP I OS Macin) limita se îndreaptă spre sud pe la baza versantului estic al Culmii Pricopanul urmând limita fondului forestier până la nord de localitatea Greci la limita nordică a terenurilor agricole.
    Limita sudică: Ocoleşte pe la bază, ultimul vârf (120 m altitudine), din extremitatea sudică a Culmii Pricopanului, la nord de localitatea Greci.
    Limita vestică: Porneşte de la nord de localitatea Greci urmând o direcţie generală sud-sud-est - nord-nord-vest pe la baza versantului vestic, fiind reprezentată de linia de contact dintre fondul forestier inclus în Parcul Naţional şi vecinătăţile acestuia (terenurile agricole sau păşunile aparţinând comunei Greci), ocolind Dealu Sulucu (167,0 m) până la est de clădirile Regiei Tutunului. Urcă spre est pe culme până la primul vârf (189,6 m) şi continuă până întâlneşte drumul de coastă ce urmăreşte versanţii de pe rama vestică a Culmii Pricopanului, urmând curba de nivel de 200 m spre sud, urcă un vârf (226,0 m), după care coboară spre sud-vest până la baza versantului. De aici se continuă pe la baza versantului, urmând direcţia generală sud-sud-est - nord-nord-vest, traversând o serie de văi (pe curba de nivel de 100 m), până la baza culmii care coboară din Vf. Cheia, urcă până la obârşia văii Vasilica Mică.

    Munţii Măcin:
    Limita nordică. Porneşte de la ieşirea văii Jijila [XIV-1.49] din pădure (înşeuarea dintre Dealu Pricopanu şi Dealu Îmbulzita (borna silvică 206 UP I, OS Macin), se îndreaptă spre est până la Valea Gairu Mitrofan (borna silvică 195 UP I, OS Măcin) pe limita fondului forestier ocolind obârşiile Văii lui Alexe şi traversând Valea Trocu şi Valea Osmanului. De aici urmăreşte amunte Valea Gairu Mitrofan până la a doua confluenţă pe dreapta (borna silvică 125 UP I, OS Macin) cu un afluent pe care îl urmăreşte până aproape de obârşie, traversează culmea la obârşia Văii Curăturii [XV-1.3.1.] (borna silvică 127 UP IV, OS Cerna).
    Limita estică. De la obârşia Văii Curăturii [XV-1.3.1.] (borna silvică 127 UP IV, OS Cerna) limita continuă până la confluenţa cu Valea Taiţa [XV-1.3.] (borna silvică 119 UP IV, OS Cerna) pe care o urmează până la confluenţa cu Valea Ţigăncii o traversează, trece pe dreapta Taiţei şi urmăreşte limita fondului forestier ocolind pe la nord şi vest localitatea Nifon, traversând Valea Porcăreţii şi Valea Vinului (borna silvică 26 UP III, OS Cerna). În continuare limita urmăreşte linia de demarcare între fondul forestier şi vecinătăţile acestuia reprezentat prin terenuri agricole sau păşuniile localităţilor Hamceatca şi Balabancea, realizând un mare intrând spre vest până la extremitatea estică a Dealului Crapcea (borna silvică 55 UP II OS Cerna).
    Limita sudică: Urmăreşte culmea Dealului Crapcea până în extremitatea ei vestică (borna silvică 116 UP II, OS Cerna) şi se orientează spre NV pe culme pe limita fondului forestier, până în valea Martina. Ocoleşte pe la bază Culmea Dealu Mare, traversează în continuare Valea Poteca Ţigăncii, Valea Drumu Adânc, Valea Bordeiu Bratu şi ocoleşte pe la sud pe limita fondului forestier Culmea Şaua Mare (Culmea Uzun Burun) cu Vf. Arheuziu (313,3 m).
    Limita vestică: De la baza Culmii Şaua Mare limita continuă spre nord pe linia de demarcaţie a fondului forestier faţă de vecinătăţile acestuia (terenuri agricole şi păşuni), formează un mare intrând spre est pe Valea Plopilor, traversează Valea Trei Plopi, Valea Adâncă, Valea Radului şi Valea lui Jug. În continuare limita păstrează direcţia generală sud - nord urmează limita fondului forestier şi traversează văile: Ditcova, Racova, Caraba de unde urcă pe Culmea Dealului Ţuţuiatu (442,5 m), ocoleşte valea de sub Vf. Greci (la est) afluenţă a Văii Recea pe la limita inferioară a fondului forestier până la Dealu Îmbulzita, traversează Şaua dintre Culmea Pricopanu şi Dealul Îmbulzita şi se continuă până în pârâul Jijila unde întîlneşte limita nordică.

    PARCUL NATURAL BALTA MICĂ A BRĂILEI

    Parcul Natural Balta Mică a Brăilei este desemnat de către Secretariatul Convenţiei Ramsar ca Zonă Umedă de Importanţă Internaţională în special ca habitat al păsărilor de apă.

    Limita Parcului Natural Balta Mică a Brăilei este reprezentată de fluviul şi braţele Dunării la cotele maxime de inundaţie între podul de la Giurgeni - Vadul Oii şi până la sud de Brăila, la confluenţa braţului Cravia cu Dunărea.
    Limita estică. De la podul Giugeni - Vadul Oii limita este dată de malul drept al Dunării, continuată cu malul drept al braţului Vâlciu până la confluenţa cu Dunărea, la nord de Insula Mică a Brăilei. Urmăreşte apoi malul drept al Dunării şi malul drept al braţului Cravia până la confluenţa cu Dunărea din amunte de Brăila.
    Limita vestică. De la podul Giugeni - Vadul Oii limita este dată de malu stâng al Dunării până la desprinderea braţului Pasca, la sud de Ostrovul Orbului. Urmează malul stâng al braţului Pasca până la confluenţa cu Dunărea, din aval de Ostrovul Orbului şi apoi continuă pe malul stâng al Dunării până la sud de Insula Calia. Limita parcului continuă pe malul stâng al braţului Calia şi apoi din nou de malul Dunării până la malul stâng al braţului Arapu, care devine limită până în aval de confluenţa Dunării cu braţul Cravia.
    În interiorul acestor limite parcul cuprinde totalitatea ostroavelor şi insulelor aflate la sud de Brăila până la podul de la Giurgeni - Vadul Oii, respectiv Insula Arapului, Insula Fundul Mare, Insula Calia, Insula Mică a Brăilei, Ostrovul Crăcănel, Insula Vărsăturii şi Braţul Arapu, Braţul Calia, Braţul Pasca, Braţul Cremenea, Braţul Mănuşoaia, Braţul Vâlciu şi Braţul Cravia.

    PARCUL NATURAL VÂNĂTORI NEAMŢ

    Limita nordică. Porneşte din Vf. Chiţigaia Rea (1124 m, borna 149 din UP III Mănăstirea Neamţ - O.S. Târgu-Neamţ) pe interfluviul nordic al bazinului Neamţului [XII-1.40.41], prin Culmea Neamţului şi Poiana Strugăria, până în Dealul Comorii, continuă prin Vf. Comorii (632 m) şi de aici pe Culmea Pleşul, Culmea Piscului şi Dealul Cărbunelui, până în valea Slătioara, la confluenţa acesteia cu pârâul Târzia [XII-1.40.39.1]. De aici urmează limita fondului forestier pe la marginea sudică a satului Groşi şi cea vestică a comunei Brusturi.
    Limita estică. Pe fondul forestier se continuă pe la vest de comuna Brusturi până la confluenţa văii Brusturi [XII-1.40.39] cu un pârâu ce coboară de sub vârful Lebedei (474 m), de unde continuă pe valea Brusturi până la borna 92 din UP IV Cetatea - O.S. Târgu-Neamţ, trecând pe limita fondului forestier până în borna 89 din aceeaşi unitate de producţie. De aici trece în borna 86 şi continuă pe limita fondului forestier pe sub Dealul Neamţului, lăsând în afara parcului forestier localităţile Târgu-Neamţ, Lunca şi Nemţişor, pe care le ocoleşte pe la nord-est până la borna 251 din UP III Mănăstirea Neamţ din O.S. Târgu-Neamţ. Coboară apoi pe valea Iftimie până la drumul spre Nemţişor, continuând pe marginea vestică a acestuia până la Pădurea Dumbrăvii (borna 44 din UP II Dumbrava, O.S. Târgu-Neamţ) mergând pe limita fondului forestier până la borna 41. De aici coboară în valea Neamţului (Ozana) şi coboară în valea Rea până la borna 288 din UP I Secu, O.S. Târgu-Neamţ, continuând pe limita fondului forestier până la Pârâul Muncelu (borna 200 din UP III Agapia - O.S. Văratec) pe care coboară până la valea Agapia [XII-1.40.44.1] şi trece din nou pe limita fondului forestier în borna 55. Ocoleşte localităţile Văratec, Filioara, Valea Arini şi Băltăţeşti pe limita fondului forestier peste Dealul Filioara, până în valea Cracăului [XII-1.53.60] (borna 180 din UP I Cracăul Negru - O.S. Văratec) pe care o urmează până la borna 34, şi continuă pe bornele 35 şi 9 din aceeaşi unitate de producţie.
    Limita sudică, continuă pe de la borna 9 pe interfluviul dintre bazinele Cracăului şi Almaşului [XII-1.53.60.4], pe culmea Crăcăoanilor, Dealul Măgurii peste Vf. Măgura Garoina (1162 m) apoi pe Culmea Hotarelor peste Vf. Tarniţelor până la Vf. Bubalniţa (1231 m), pe interfluviul dintre bazinul Cracăului şi bazinul Cuejdiului [XII-1.53.57].
    Limita vestică, se continuă din Vf. Bubalniţa pe Culmile Steregoaia şi Stănişoara, peste Vf. Crainicu (1192 m) - interfluviul dintre bazinele Cracăului şi al Hangului [XII-1.54.43], apoi trece în bazinul râului Neamţ, pe interfluviul dintre bazinele râurilor Secu [XII-1.40.41.4] şi Domesnic [XII-1.40.41.3], peste Bâtca Cucului, Bâtca Hotarelor şi Bâtca Târgurilor, de unde urcă pe Obcina Chiţelor peste Vf. Chiţele (1061 m), Obcina Săscuţelor, şi coboară până aproape de confluenţa văii Săscuţa cu Neamţul (borna 297 din UP I Secu, O.S. Târgu-Neamţ). Aici îşi schimbă direcţia spre est, pe limita fondului forestier până la drumul spre comuna Leghin pe care o ocoleşte, şi intră din nou pe limita fondului forestier în borna 19 din UP II Dumbrava, O.S. Târgu-Neamţ, menţinându-se pe limita fondului forestier până în borna 17, de unde urcă pe interfluviul dintre Neamţ şi Nemţişor, pe Dealul Raşca şi Dealul Leghin. De aici continuă pe Dl. Dobreanu (883 m), Coasta Fagului, apoi pe Piciorul Bompa, până în Vf. Chiţigaia Rea.

   ANEXA Nr. 1.A

   

REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII

   ANEXA Nr. 1.B

   

PARCUL NAŢIONAL DOMOGLED-VALEA CERNEI

   ANEXA Nr. 1.C

   

PARCUL NAŢIONAL RETEZAT

   ANEXA Nr. 1.D

   

PARCUL NATURAL PORŢILE DE FIER

zona de vest

   ANEXA Nr. 1.D

   

PARCUL NATURAL PORŢILE DE FIER

zona de est

   ANEXA Nr. 1.E

   

PARCUL NAŢIONAL CHEILE NEREI - BEUŞNIŢA

   ANEXA Nr. 1.F

   

PARCUL NATURAL APUSENI

   ANEXA Nr. 1.G

   

PARCUL NAŢIONAL MUNŢII RODNEI

   ANEXA Nr. 1.H

   

PARCUL NATURAL BUCEGI

   ANEXA Nr. 1.I

   

PARCUL NAŢIONAL CHEILE BICAZULUI - HĂŞMAŞ

   ANEXA Nr. 1.J

   

PARCUL NAŢIONAL CEAHLĂU

   ANEXA Nr. 1.K

   

PARCUL NAŢIONAL CĂLIMANI

partea de nord
   ANEXA Nr. 1.K

   

PARCUL NAŢIONAL CĂLIMANI

partea de sud
   ANEXA Nr. 1.L

   

PARCUL NAŢIONAL COZIA

   ANEXA Nr. 1.M

   

PARCUL NAŢIONAL PIATRA CRAIULUI

   ANEXA Nr. 1.N

   

PARCUL NATURAL GRĂDIŞTEA MUNCELULUI - CIOCLOVINA

   ANEXA Nr. 1.O

   

PARCUL NAŢIONAL SEMENIC - CHEILE CARAŞULUI

   ANEXA Nr. 1.P

   

PARCUL NAŢIONAL MUNŢII MĂCINULUI

   ANEXA Nr. 1.R

   

PARCUL NATURAL BALTA MICĂ A BRĂILEI

   ANEXA Nr. 1.S

   

PARCUL NATURAL VÂNĂTORI-NEAMŢ

   ANEXA Nr. 2

    STRUCTURA
personalului administraţiilor parcurilor naţionale
şi parcurilor naturale

    Structurile de administraţie ale parcurilor naţionale şi ale parcurilor naturale care fac obiectul acestei hotărâri vor avea următoarea componenţă:
   - director al parcului;
   - şef pază;
   - economist;
   - responsabil relaţii cu comunităţile şi educaţie ecologică;
   - biolog;
   - specialist în tehnologia informaţiei;
   - între 6 şi 17 agenţi de teren, respectiv,
   - Parcul Naţional Domogled - Valea Cernei - 20 de persoane, dintre care 14 agenţi de teren;
   - Parcul Naţional Retezat - 17 persoane, dintre care 11 agenţi de teren;
   - Parcul Natural Porţile de Fier - 23 de persoane, dintre care 17 agenţi de teren;
   - Parcul Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa - 17 persoane, dintre care 11 agenţi de teren;
   - Parcul Natural Apuseni - 21 de persoane, dintre care 15 agenţi de teren;
   - Parcul Naţional Munţii Rodnei - 18 persoane, dintre care 12 agenţi de teren;
   - Parcul Natural Bucegi - 17 persoane, dintre care 11 agenţi de teren;
   - Parcul Naţional Cheile Bicazului - Hăşmaş - 12 persoane, dintre care 6 agenţi de teren;
   - Parcul Naţional Ceahlău - 12 persoane, dintre care 6 agenţi de teren;
   - Parcul Naţional Călimani - 15 persoane, dintre care 9 agenţi de teren;
   - Parcul Naţional Cozia - 13 persoane, dintre care 7 agenţi de teren;
   - Parcul Naţional Piatra Craiului - 13 persoane, dintre care 7 agenţi de teren;
   - Parcul Natural Grădiştea Muncelului - Cioclovina - 14 persoane, dintre care 8 agenţi de teren;
   - Parcul Naţional Semenic - Cheile Caraşului - 17 persoane, dintre care 11 agenţi de teren;
   - Parcul Naţional Munţii Măcinului - 12 persoane, dintre care 6 agenţi de teren;
   - Parcul Natural Balta Mică a Brăilei - 13 persoane, dintre care 7 agenţi de teren;
   - Parcul Natural Vânători-Neamţ - 17 persoane, dintre care 11 agenţi de teren.